Patriarhul Iustin Moisescu a fost cel de-al patrulea Patriarh al României (1977-1986).

S-a născut la 5 martie 1910, în comuna Cândeşti, județul Argeş. La botez a primit numele Ioan. A rămas orfan de tată la o vârstă fragedă, tatăl său jertfindu-se în Războiul pentru întregirea țării. Se înscrie la studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung Muscel (1922-1930), pe care îl finalizează ca premiant. A fost ales de patriarhul Miron Cristea dintre absolvenții tuturor Seminariilor din anul 1930 şi trimis cu o bursă la Facultatea de Teologie din Atena, pe care o absolvă în 1934, „magna cum laude”. Face studii de specializare la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg, iar ulterior se întoarce la Atena, unde îşi susține teza de doctorat intitulată „Evagrie din Pont. Viața, scrierile şi învățătura”, în 1937, premiată de Academia de Ştiințe din Atena. A fost profesor de Limba latină la Seminarul „Nifon” din Bucureşti (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varşovia (1938-1939), profesor agregat (1940), apoi titular (1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți (Suceava), transferat în 1946 la aceeaşi catedră la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A fost hirotonit preot necăsătorit în 1956. În acelaşi an, a fost ales Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, fiind întronizat în data de 18 martie. În 10 ianuarie 1957, a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (întronizat la 13 ianuarie), unde a păstorit 20 de ani.

La 12 iunie 1977, a fost ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (întronizat la 19 iunie 1977), păstorind până la moartea sa în 31 iulie 1986. În plan cultural, a inițiat colecția Părinți și Scriitori Bisericești (PSB), colecția Artă creștină în România (6 volume) şi a continuat publicarea Filocaliei, în traducerea Părintelui Dumitru Stăniloae. De asemenea, a fost tipărită o nouă ediție sinodală a Sfintei Scripturi (1982). A început demersurile pentru construirea noilor clădiri ale Atelierelor de obiecte bisericeşti de la Popeşti-Leordeni. În întreaga activitate, a fost un susținător al dialogului între Biserici, efectuând mai multe vizite la: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din Statele Unite şi Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica Luterană din Suedia (1981), Consiliul Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981).