Dumnezeu izbăveşte de necaz pe sfinţii Lui; nu-i lasă neîncercaţi, dar le dă răbdare.

Dacă „necazul lucrează răbdare, iar răbdarea încercare” (Rom. 5, 3-4), atunci cel ce îndepărtează necazul se lipseşte de încercare.

Aşadar, după cum nimeni nu este încununat fără adversar, tot aşa nimeni nu poate fi numit încercat decât numai prin necazuri.

(Sfântul Vasilce cel Mare, Omilii la Psalmi, omilia la Psalmul XXXVI, IV, în col. PSB, vol. 17, p. 267)