S-a născut la 28 decembrie 1610 în satul Mrkonjić din Herțegovina, într-o familie credincioasă. La botez a primit numele Stoian. Încă din copilărie a arătat o dragoste deosebită pentru Dumnezeu și pentru viața bisericească, fiind trimis de părinții săi la Mănăstirea Zavala, unde a primit o educație creștină temeinică.

Mai târziu, a intrat în obștea Mănăstirii Tvrdoš, lângă Trebinje, unde a fost tuns în monahism și a primit numele de Vasile. Datorită vieții sale ascetice, rugăciunii neîncetate și râvnei pentru credință, a fost hirotonit diacon și preot, iar apoi ridicat la rangul de arhimandrit. În dorința de a se desăvârși duhovnicește, a călătorit la Muntele Athos și a vizitat numeroase locuri sfinte ale Ortodoxiei.

În anul 1638, deși nu și-a dorit această demnitate, a fost ales episcop și apoi mitropolit al Herțegovinei. Ca păstor al credincioșilor, a apărat cu fermitate credința ortodoxă în vremuri dificile, marcate de presiunile Imperiului Otoman și de încercările de răspândire a influenței catolice în regiune. Prin predică, rugăciune și exemplul personal, i-a întărit pe credincioși și a devenit un adevărat apărător al Ortodoxiei.

După distrugerea Mănăstirii Tvrdoš de către turci, Sfântul Vasile s-a retras la Mănăstirea Ostrog, unde și-a continuat nevoințele și activitatea pastorală. Aici a ridicat lăcașuri de rugăciune și a format o puternică vatră monahală, devenind stareț și îndrumător duhovnicesc pentru mulți credincioși. Viața sa a fost caracterizată de smerenie, post, rugăciune și dragoste față de oameni.

Sfântul Vasile a trecut la Domnul la 29 aprilie 1671, în chilia sa de la Ostrog. La câțiva ani după moarte, trupul său a fost descoperit neputrezit, răspândind bună mireasmă și devenind izvor de numeroase minuni. Moaștele sale se păstrează și astăzi la Mănăstirea Ostrog din Muntenegru, unde mii de pelerini, creștini și necreștini deopotrivă, vin să se roage și să ceară ajutorul Sfântului.

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Vasile de Ostrog în fiecare an la data de 29 aprilie, cinstindu-l ca pe un mare făcător de minuni și ocrotitor al celor aflați în suferință.