Întâlnire cu Sfânta Teodora de la Sihla
Pelerinajul este o formă de cunoaştere, este un altfel de şcoală. Doamnele de la Societatea Ortodoxă a Femeilor Române (SOFR), filiala Iaşi, au hotărât să cunoască împreună locul unde a trăit pentru mai bine de 30 de ani Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, dar şi să se cunoască mai bine între ele.
Duminică, 19 martie 2017, un microbuz cu 19 doamne membre ale SOFR a pornit spre Mănăstirea Sihla pentru a participa la Sfânta Liturghie. Vremea, nu prea blândă, de „babă“ capricioasă, ne-a îngreunat puţin urcuşul spre mănăstire, dar am ajuns cu bine, la începutul Sfintei Liturghii. Biserica era deja plină de oameni, veniţi din diverse locuri, neîmpiedicaţi de zăpada încă prezentă. Am întâlnit aici şi un grup de tineri din ATOR Iaşi.
Am participat la Sfânta Liturghie, am primit binecuvântare, am urcat la peştera Sfintei Teodora, am vizitat micuţul şi interesantul muzeu cu icoane, ne-am închinat la sfintele moaşte şi am plecat spre Mănăstirea Sihăstria.
Vremea ne-a oferit o imagine rar întâlnită: cerul era când senin, cu soare ce ne mângâia, când acoperit de nori negri, ce aruncau spre pământ bobiţe mici de gheaţă, stropi de ploaie sau fulgi de nea. La Mănăstirea Sihăstria am intrat şi ne-am închinat atât în vechea, cât şi în noua biserică. În paraclis am admirat şi sărutat chipul minunat al Maicii Domnului pictat de Protcenco. Ne-am plecat genunchii la mormântul părintelui Cleopa şi am păşit cu evlavie în chilia în care a vieţuit marele duhovnic. În continuare, ne-am oprit la Mănăstirea Secu. Plecând de la Mănăstirea Secu, nu am putut să nu ne oprim într-o poiană cu ghiocei, pe care i-am admirat şi i-am fotografiat. Unele doamne au cules ghiocei şi i-au dus la icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, următorul nostru popas spre închinare. Şi aici ne-am rugat şi am mulţumit Mântuitorului Iisus Hristos şi Maicii Domnului pentru toate darurile primite, dar şi pentru pelerinajul nostru minunat.
Am făcut o fotografie de grup la ieşirea din mănăstire şi am plecat spre Schitul Cărbuna. Acolo am fost întâmpinate de părintele stareţ Elefterie, care ne-a vorbit despre post şi drumul îngust spre mântuire, dar şi despre problemele vieţii actuale şi viitoare. La final, părintele ne-a binecuvântat şi ne-a mulţumit că am poposit în lăcaşul în care slujeşte. I-am mulţumit şi am plecat spre casă, mai bogate sufleteşte, dar şi puţin îngândurate. (Elisabeta Lunca - SOFR Iaşi)
