Ziua a început, firesc, cu săvârşirea Sfintei Liturghii, la care au participat câte zece preoţi din parohiile nemțene, în care există prezență sau activitate eterodoxă. Întâlnirea a fost deschisă prin cuvântul părintelui Nicodim Petre, consilier în cadrul Sectorului Misiune al Arhiepiscopiei Iaşilor, și a fost moderată de părintele Petru Ceobanu, inspector eparhial la Departamentul Misionari Protopopești din cadrul aceluiaşi sector.

Aducând în atenţia preoților participanți cuvântul Sfântului Cuvios Sofronie Saharov, potrivit căruia „orice provocare nu este o ameninţare, ci o oportunitate”, părintele consilier Nicodim a oferit exemplul primelor comunităţi creştine din perioada creştinismului primar, subliniind faptul că o cauză principală a îndepărtării unora dintre credincioşi de credinţa ortodoxă este necunoaşterea învățăturii de credință. El a argumentat prin faptul că, din păcate, o proporție covârșitoare din populaţia României nu a citit Noul Testament măcar o dată în viaţă. Una dintre vocațiile și datoriile preotului este aceea de a face cunoscut credincioșilor din parohie cuvântul lui Dumnezeu, învățăturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, lăsate în cărțile Noului Testament.

Invitatul întâlnirii a fost părintele Constantin Sturzu, consilier în cadrul Sectorului Comunicare și Relații Publice al Arhiepiscopiei Iaşilor, care, în expunerea sa, a îndemnat la o schimbare de paradigmă în abordarea problematicii eterodoxe. Este necesar să nu manifestăm o stare de concurenţă. Unii părinți au mărturisit că, prin dialog şi buna comunicare cu cei care făceau prozelitism, au ajuns să fie respectaţi, iar fenomenul eterodox a încetat sau s-a diminuat.

Au fost prezentate trei direcţii misionare desfăşurate de-a lungul timpului: abordarea catolică, protestantă şi cea ortodoxă, concluzionându-se că ultima este cea mai potrivită, deoarece se adresează fiecărei persoane în parte. Metoda ortodoxă este aceea care aşază pe om în duh filocalic. Este necesar să observăm în ce măsură omul a dobândit pe Duhul Sfânt, cum rodeşte acesta în el, cum se raportează la El. Problema constă în modul în care fiecare înțelege să fie și să trăiască ortodox. Dacă omul se observă mai întâi pe sine, nu are un comportament schismatic sau individualist, nu se tulbură, nu cârtește, nu judecă pe aproapele, atunci se află în starea potrivită.

De la începutul creştinismului, viața duhovnicească a pornit de la multă nevoinţă, dar astăzi se constată multă neputinţă. Dacă omul gustă din harul lui Dumnezeu, atunci când simte că și-a atins limitele va simţi cum primește putere să depăşească ceea ce singur nu ar reuşi. Acesta este începutul smereniei. Atunci omul poate avea o conştiinţă a păcatului și vede în ce măsură Îl dorește pe Dumnezeu, după frământarea lăuntrică pe care o are.

După evidenţierea câtorva cauze ale manifestării eterodocşilor în mediul parohial, precum confuzia doctrinară, pierderea identităţii liturgice și eclesiale, individualismul religios, minimalizarea rolului Sfintei Tradiţii sau prozelitismul sectar agresiv, preoţii s-au împărţit pe grupe şi au încercat să identifice metode pastoral-misionare şi măsuri de abordare a fenomenului eterodox.

Participarea preoţilor a fost activă, fiecare părinte împărtăşind din experienţa proprie acumulată pe parcursul anilor de pastoraţie: modul în care au intervenit atunci când prozelitismul se manifesta în cadrul parohiei, precum şi modul în care au căutat să-i întărească, să-i poarte în rugăciune și să-i catehizeze pe credincioşii din parohiile pe care le păstoresc.

În finalul întâlnirii, s-a concluzionat că nu pot rezista provocărilor vremii decât comunităţile creştin-ortodoxe care Îl trăiesc pe Hristos Domnul comunitar şi euharistic, adică în împreună-slujire, prin pregătire adecvată şi împărtăşire permanentă cu Trupul şi Sângele Său.

(Pr. Robert-Vasile Gavriloaie - misionar protopopesc la Protopopiatul Piatra-Neamț)