Despre această carte, Părintele Andrew Louth spunea: „Norman Russell se dovedeşte un maestru în prezentarea subiectului. […] El dezvăluie nu doar o bună înţelegere a materialului în discuţie, cât şi cunoaşterea lucrărilor patristice în domeniu…”.

„Eu am zis: Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt” (Psalmul 81, 6) şi „El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi” (II Petru 1, 4) - aceste două versete scripturistice reprezintă punctul de plecare al acestui studiu unic atât din prisma uriaşei perioade istorice şi bibliografii pe care tema o acoperă, cât şi prin ambiţia sa de a demonstra rolul central al dogmei despre îndumnezeire în învăţătura Bisericii. În timp ce explorează diversitatea abordărilor patristice de la Irineu la Maxim Mărturisitorul, Norman Russell oferă un studiu de neegalat și convingător despre rădăcinile și dezvoltarea învăţăturii despre îndumnezeire.

Prima parte a cărţii oferă un cuprinzător studiu despre istoria şi rădăcinile greco-romane ale conceptului de theosis, fiind abordate şi filierele iudaică şi egipteană. Urmează apoi o expunere a textelor şi temelor originale alexandrine, grupată în două capitole: „Tradiția alexandrină I şi II”, care leagă cu măiestrie școlile conduse de Clement, Origen, Didim cu marii apărători şi dogmaticieni ai Ortodoxiei Atanasie și Chiril, sfinţii episcopi ai Alexandriei

După prezentarea moştenirii alexandrine, autorul urmărește moștenirea lui Origen – conceptele de transcendență divină și ascensiunea sufletului – în scrierile Capadocienilor (Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa) pe care au acomodat-o cu învăţătura Sfântului Atanasie cel Mare despre medierea Logosului divin prin îndumnezeirea cărnii Logosului.

În punctul culminant al studiului său, capitolul „Sinteza monahală”, Norman Russell dezvăluie strălucirea gândirii şi geniului său teologic, analizând moştenirea doctrinară a unor mari autori patristici precum Evagrie Ponticul, Macarie Egipteanul, Dionisie Aereopagitul şi Maximus Mărturisitorul.

 „Această carte este o capodoperă, un exemplu despre cum trebuie să fie o discuţie istorică despre dogma creştină: corectă în ceea ce priveşte datele istorice şi profundă din punct de vedere teologic”, după cum spune Pr. Andrew Louth.