Academicianul a pledat pentru îmbinarea în școlile publice a achiziției de cunoștințe cu formarea de atitudini și valori. Iar în formarea celor din urmă familia și Biserica au un rol crucial.

Educație în familie

„La noi, la români, familia a fost formată de obicei din părinți, dar și din bunici. Părinții i-au învățat aspecte practice pe copii,… iar bunicii i-au învățat partea spirituală. De multe ori copiii învățau dragostea de Biserică și de Dumnezeu prin mijlocirea bunicilor”, a spus istoricul, adăugând că el a învățat să se roage de la bunici.

„Bunicii au știut să ne spună care sunt valorile perpetue. De ce trebuie să avem și curaj și semeție de-a lungul vieții, dar și smerenie. Astăzi se vorbește foarte puțin despre smerenie.”

„Distincția între bine și rău e foarte important să fie învățată în familie”, a mai spus Ioan-Aurel Pop. „Pentru mine, prima școală este familia. Dumnezeu a lăsat lumea în această formă, în care familia mică sau lărgită e prima școală pe care copiii o văd, o înțeleg. Și prin jocurile copilăriei se face educație.”

Profesorii consolidează și virtuți

„Școala normează lucrurile”, spune academicianul, adică adaugă rigoare și specializare, dar trebuie să continue și consolidarea virtuților în elevi. „Meseria de profesor e una din cele mai delicate din această lume”, pentru că misiunea lui este „de a transmite valori și virtuți”.

„Orice profesor care-și îndeplinește corect misiunea de profesor, indiferent că predă educație fizică sau matematică, face educație. Și educația înseamnă tocmai transmiterea acestor valori.”

Istoricul a enumerat câteva astfel de atitudini și valori: „Dorința de a face bine și de a distinge binele de rău. Ideea solidarității între oameni. Ne-am obișnuit mai mult în ultima vreme cu lupta între oameni, cu critica exacerbată. Or, profesorii transmit acest simț de echilibru, și valorile morale pe care părinții și bunicii le-au sădit inițial trebuie continuate prin școală”.

Biserica, o școală morală

Componenta moral-atitudinală a educației a fost transmisă cel mai bine de Biserică. „În cadrul creștinismului, virtuțile se transmit de 2.000 de ani încoace și prin intermediul Bisericii. Dar ele trebuie transmise și prin intermediul Școlii”. Motivul: „Virtuțile și valorile sunt esențiale pentru ceea ce eu numesc speranța din suflete”.

„Handicapul universal este că, de la Marea Revoluție Franceză încoace, laicizarea a încercat să despartă complet sau aproape complet Școala de Biserică”, a precizat academicianul, deși, spune el, „dacă ne uităm în trecut, nu există Școală fără Biserică”.

„Credința creștină a fost un far pentru omenire în ultimele două milenii. Și nu avem nici un motiv să credem că societatea s-ar fi putut dezvolta la nivelul de astăzi fără existența acestei educații din familie care a fost continuată de Școală. Școala despărțită complet de Biserică este una fără reper”, a spus el.

Fiindcă „Religia este o disciplină care te învață în primul rând valorile morale ale societății”, Președintele Academiei consideră că trebuie să rămână în trunchiul comun.

Pentru o școală „mai umană”

Istoricul a pledat și pentru menținerea altor discipline, considerate mai puțin importante: „De ce Muzica, Desenul, sau Dramaturgia pot fi puse deoparte pe motivul supraîncărcării? Când faci cu plăcere aceste lucruri, nu ai sentimentul supraîncărcării. Iar plăcerea vine din dăruire”.

Ca și Istoria sau Geografia, aceste discipline mențin școala mai umană: „Școala umană se face, după cum am spus, prin Matematică, Fizică, Chimie, dar se face și prin Geografie și Istorie, fiindcă simțul timpului îl dobândești învățând istorie… Iar geografia conferă simțul spațiului”.

„Dacă scădem importanța acestor discipline, ajungem treptat să formăm, în loc de oameni deplini, adaptați pentru viață, să formăm niște mecanisme. Iar filosofii ne-au spus că un popor lipsit de educație e foarte ușor de manipulat”, a menționat Ioan-Aurel Pop.

Câteva soluții simple pentru îmbunătățirea educației copiilor: părinții să petreacă mai mult timp cu copiii, iar profesorii să fie mai mult valorizați în societate, așa cum erau cândva. O altă schimbare de atitudine ar viza copiii: „Dacă noi reușim să inoculăm în sufletul tinerilor cultul muncii și ideea că, fără școală, nu putem reuși în viață, atunci nu este nimic pierdut”.

Și, nu în ultimul rând, a mai spus academicianul, „să nu ne temem să ne cunoaștem specificul și identitatea. Ca eu să pot înțelege omenirea, cred că trebuie să înțeleg mai întâi grupul din care m-am format și să-l iubesc. Și, iubind această patrie și acest popor, cu siguranță îmi voi putea revărsa dragostea asupra tuturor celorlalte popoare și asupra întregii omeniri”, a încheiat el.

Sursa: basilica.ro