IPS Serafim, la hramul vechii Catedrale Mitropolitane din Iași: „Sfânta Teodora de la Sihla s-a ridicat deasupra nevoințelor firești ale trupului”
Catedrala Veche a Iașilor, ctitoria Mitropolitului Moldovei, Gavriil Calimachi, și-a sărbătorit astăzi, 7 august, hramul. Cu această ocazie, Înaltpreasfințitul Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
După ce ieri, de praznicul Schimbării la Față a Domnului, IPS Părinte Serafim a săvârșit Sfânta Liturghie la schitul Icoana Nouă din județul Neamț, astăzi, în ultima zi din triada sărbătorilor Sfinţilor Nemţeni, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în mijlocul studenților, al monahiilor din obștea Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” și al tuturor credincioșilor prezenți la Catedrala Veche „Sfântul Gheorghe” din inima Iașului.
Alături de câțiva dintre ostenitorii Centrului Eparhial, din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele arhimandrit Nicodim Petre, Consilierul Sectorului de Misiune, Statistică şi Prognoză Pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor și starețul Mănăstirii Bucium.
După citirea Sfintei Evanghelii, IPS Părinte Serafim a rostit un cuvânt de învățătură despre aleasa viețuire a Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, arătând importanța postului și a rugăciunii ca exerciţii care vizează sufletul şi trupul în acelaşi timp, ţintind la un scop mult mai înalt, şi anume transfigurarea noastră:
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla a arătat în viața sa, la modul cel mai real, că s-a ridicat chiar deasupra nevoințelor firești ale trupului și a trăit numai în duh. Trupul ei a fost transfigurat de nevoință. Căci nu se transfigurează trupul prin mâncare și băutură, dimpotrivă – acestea îngroașă trupul, iar el atrage întru sine mintea, duhul și toate simțirile. De aceea, viața creștină pune accentul pe înfrânare, pe rugăciune, pe post și astfel, încetul cu încetul, de-a lungul vieții, sufletul covârșește trupul și-l transfigurează. Este chemarea noastră, a tuturor, și nădăjduiesc că mulți răspund chemării, cu toate că lumea în care trăim este o lume a materiei, a trupului, a plăcerilor, a mâncării, a băuturii, a distracțiilor și foarte puțini sunt aceea care pun accent pe cultivarea sufletului și a trupului prin rugăciune, prin post și prin nevoință. Să ne ajute Bunul Dumnezeu pe toți, prin rugăciunile Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, să urmăm și noi, la nivelul nostru, cât de puțin, această lucrare a Duhului Sfânt, de transfigurare a trupului!
În cadrul sfintei slujbe, după intonarea imnului Axion, Înaltpreasfinția Sa l-a hirotonit întru diacon pe teologul Valentin Miloiu, care la începutul lunii septembrie va fi hirotonit preot pe seama parohiei românești din Amstetten (Austria), un oraș din regiunea Mostviertel.
Scurt istoric
Parte a istoriei Moldovei, Biserica „Sfântul Gheorghe” a fost zidită între anii 1761 și 1769, având drept ctitor pe Mitropolitul Moldovei, Gavriil Calimachi. Timp de mai bine de un secol, biserica a servit drept catedrală mitropolitană, până la ridicarea ctitoriei mitropoliților Veniamin și Iosif Naniescu. Din acest considerent a păstrat numele de Mitropolia Veche.
În timpul păstoririi la Iași a mitropolitului Teoctist Arăpașu s-au efectuat noi lucrări de restaurare în anii 1981-1985. După înlăturarea de la putere a regimului comunist în decembrie 1989, Părintele Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a dispus efectuarea unor lucrări de înnoire a acestui lăcaș de cult: s-au pictat în frescă pereții interiori ai bisericii de către profesorul Vasile Buzuloiu și ucenicii săi (1997-1999), s-au restaurat catapeteasma, strana domnească și cea arhierească și s-a amplasat un mozaic în stil bizantin în pridvorul deschis al bisericii, acesta fiind realizat de către echipa meșterului Virgil Moraru (1999-2000). Cu binecuvântarea mitropolitului Daniel, acest lăcaș de cult a fost redat cultului divin în 1999, adăugându-i-se hramul Sfânta Teodora de la Sihla.
Din punctul de vedere al stilului arhitectonic, Biserica „Sfântul Gheorghe” se încadrează în barocul constantinopolitan, impresionând până astăzi.