Prin grija părintelui Radu Sever Ungureanu, misionar de caritate, cu sprijinul foarte important al corpului medical și administrativ din fostul Spital de Urgențe „Sfântul Ioan” și cu ajutorul unor donații particulare, în cadrul Institutului Regional de Oncologie din Iași, s-a amenajat în ultimii trei ani un paraclis, închinat Sfântului Ioan Iacob Hozevitul. Ca o încununare a eforturilor tuturor celor implicați, ieri, 4 august 2013, în Duminica a VI-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de un sobor de 15 preoți și diaconi, a săvârșit slujba de sfințire  a lăcașului de cult, prin stropire cu apă sfinţită şi prin ungere cu Sfântul şi Marele Mir a pereților exteriori și interiori, precum și a Sfântului Altar. Printre preoții slujitori, alături de pr. Radu Sever Ungureanu, misionar de caritate în cadrul Institutului Regional de Oncologie din Iași, au făcut parte și arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, pr. Mihai Prodan, inspector eparhial în cadrul Sectorului de asistenţă socială şi medicală al Arhiepiscopiei Iaşilor, pr. Toma Gradinaciuc, protopop al Protopopiatului Iaşi 1.

Slujba de târnosire a fost urmată de Sfânta Liturghie săvârşită de IPS Mitropolit Teofan și de soborul preoților slujitori pe un podium special amenajat în curtea Institutului. Atât în timpul slujbei Sfintei Liturghii, cât şi după finalul acesteia, credincioşii prezenţi la sărbătoarea unității medicale au intrat în altarul noului lăcaş sfinţit, unde s-au închinat, primind binecuvântare de la un preot.

„Mângâiere și izvor de tămăduire pentru cei bolnavi”

După citirea Sfintei Evanghelii, în care s-a relatat vindecarea unui slăbănog de către Mântuitorul Hristos, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a adresat un cuvânt celor prezenţi, în care a vorbit la început despre importanța unui lăcaș de cult într-o unitate medicală, apoi a explicat pericopa evanghelică: „Ne-a binecuvântat Dumnezeu în această dimineață să săvârșim slujba de sfințire a capelei acestui Institut, ce a fost închinată Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, prăznuit de Biserica noastră în data de 5 august. Dăm slavă lui Dumnezeu în primul rând pentru că există acest așezământ spitalicesc spre care se îndreaptă atâtea persoane atinse de suferință, cât și pentru această bisericuță, mijloc de întărire pentru cei care ostenesc în această unitate, și mângâiere și izvor de tămăduire pentru cei bolnavi.(...)

Dumnezeu, izvor al tămăduirii, îl vindecă pe slăbănog, nu înainte de a-i ierta păcatele, arătând prin aceasta că omul este în general slăbit în sufletul său, datorită preamultelor sale păcate, și este slăbănog și în trupul său, căci fiecare ființă umană, într-o formă sau alta, este cuprinsă de suferință. Domnul Hristos, constantând suferința slăbănogului, îl vindecă pe acesta și de slăbănogirea trupească, dar mai cu seama de cea sufletească, datorată păcatelor. Fiecare dintre noi, dacă facem o analiză interioară onestă, va descoperi foarte multe urme de slăbănogire ale sufletului său. Și cum poate fi definită această slăbănogire prezentă în viața noastră, a așa - zișilor oameni sănătoși? În primul rând, slăbănog este acela care este cuprins de incapacitatea de a iubi. În al doilea rând, slăbănog este acela cuprins de incapacitatea de a ierta. La fel, tot slăbănog se numește și cel cuprins de incapacitatea de a se bucura de binele altuia, și, nu în ultimul rând, slăbănog este și omul incapabil de a se ruga și a crede în Dumnezeu. În Evanghelia de astăzi, slăbănogul a fost vindecat, însă câțiva oameni nu se bucurau de aceasta, pentru că Hristos Domnul a îndrăznit să-i vindece și să-i ierte și păcatele. Cât de bolnav poate fi acel om care nu are puterea să se bucure de binele celuilalt, să se bucure că aproapele lui este mai mare decât el, că a reușit mai bine în viață?  Această lipsă și incapacitate a noastră, care se manifestă în relația dintre soți, dintre frați, dintre responsabili în viața cetății, a unei instituții sau chiar a Bisericii, ne transformă în oameni cuprinși de slăbănogire, de care ne vindecăm prin recunoașterea neputinței și rugăciune către Domnul”.

La finalul Sfintei Liturghii, pr. Radu Sever Ungureanu a mulţumit Înalt Preasfinţitului Teofan, binefăcătorilor şi tuturor celor prezenţi, subliniind în câteva cuvinte importanţa zilei pentru capela în care slujește. Pentru ostenelile sale, părintele misionar de caritate din cadrul Institutului Regional de Oncologie din Iași a fost hirotesit iconom stavrofor de către IPS Teofan. De asemenea, au fost evidenţiate persoanele care s-au ostenit cel mai mult şi au ajutat la amenajarea lăcașului de închinare, acestea primind distincţii şi diplome de vrednicie din mâna Înalt Preasfinţitului Teofan.

„Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că și pe el l-a făcut Domnul”

Paraclisul Institutului Regional de Oncologie din Iași este dotat cu tot ceea ce este necesar pentru funcționalitatea din punct de vedere liturgic în bune condiții. Capela este împodobită cu vitralii lucrate unicat, catapeteasma este din lemn de esență tare - stejar și paltin, icoanele sunt realizate pe suport de lemn sculptat în tehnică mixtă - sticlă și mozaic și pardoseala este din marmură de Rușchița, din Munții Poiana Ruscă. Proscomidiarul este relizat din marmură verde Guatemala. Naosul cuprinde opt registre de pictură, care este realizată în tehnica al secco cu pigmenți, diferite emulsii și foiță de aur de 24 de karate. Foarte interesante  sunt și citatele scripturistice pictate în interiorul lăcașului de cult, referitoare la datoria morală a medicilor, a bolnavilor, dar și a tuturor credincioșilor. Redăm în continuare câteva dintre ele:  

„Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că și pe el l-a făcut Domnul” (Înțelepciunea lui Isus Sirah)

„Cel ce umblă după câștig nedrept își surpă casa lui, iar cel ce urăște mita va trăi”. (Pilde)

„Nu te teme a cerceta pe bolnav, că pentru această faptă vei câștiga iubirea”. (Înțelepciunea lui Isus Sirah)

„Fiule, în boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului și el te va tămădui”. (Înțelepciunea lui Isus Sirah)