IQ-ul şi înţelepciunea
Coeficientul de inteligenţă este un complex de estimări ale fluenţei şi coerenţei cognitive umane. Acest criteriu de alegere este un bun instrument de măsurare a funcţiei noastre cerebrale, însă poate fi unilateral sau insuficent pentru a arăta relaţia omului cu universul, inclusiv cu universul său interior.
IQ-ul este deci un set de teste standardizate, făcute sub presiunea timpului, pentru a depista şi cuantifica inteligenţa. Există însă rezultate surprinzătoare atunci când punem alături câteva personalităţi şi IQ-urile lor.
Astfel, fondatorul Microsoft, Bill Gates are 160, unul dintre cele mai mari IQ-uri din poporul american. Obama are 130, ceea ce nu este deloc rău, George Bush are 125, însă Bill Clinton are 137, ceea ce-l face campion printre preşedinţii americani recenţi. Hilary Clinton, Secretarul de Stat american are 140, iar Adolf Hitler avea 141.
Ajungând la personalităţi culturale şi ştiinţifice, trebuie spus că Charles Dickens avea un IQ de 180, iar Charles Darwin avea 165. Între cercetători şi inventatori, Isaac Newton este campion, cu un uimitor 190, fapt confirmat de mulţimea de invenţii şi legi pe care le-a descoperit.
Ceea ce este fascinant este faptul că cel mai inteligent om din lume este Kim Ung-Yong, un copil minune coreean care are IQ de 210. Yong vorbea fluent la 6 luni. La doi ani putea să citească în japoneză, coreeană, germană şi engleză. Mai mult, poate învăţa o limbă străină în maxim o lună. A fost student eminent în fizică la Universitatea Hanyang la vârsta de 3 ani.
IQ-ul uman între 91 şi 109 este considerat normal, 110-119 este inteligenţă superioară, 119-129 eminenţă, iar peste 140 avem de-a face cu un geniu.
Teologia creştină face însă diferenţa între inteligenţă ca putere de a corela evenimentele cognitive şi a căuta răspunsuri mentale şi înţelepciune ca putere a Duhului Sfânt de discernământ spiritual al duhurilor şi scopurilor fiecărei creaţii, în complexul realităţii. Înteligenţa uneşte realităţile creaţiei, înţelepciunea uneşte cerul cu pământul, creatul cu necreatul. Inteligenţa aduce fluenţă cognitivă şi centralitate a sinelui, înţelepciunea aduce nemurire şi centrează totul în Dumnezeu. Inteligenţa pătrunde suveran în tainele creaţiei pentru a-i depista resorturile intime, înţeleciunea pătrunde smerit în tainele lui Dumnezeu pentru a înveşnici creaţia. Inteligenţa scotoceşte materia în căutare de duh, pe când înţelepciunea se scufundă în Duh pentru a da sens materiei.
