Iubirea aproapelui exprimată prin voluntariatul pentru cei marginalizați – incluziunea semnelor în inimile noastre

Arhiepiscopia Iaşilor

Iubirea aproapelui exprimată prin voluntariatul pentru cei marginalizați – incluziunea semnelor în inimile noastre

Un proiect educațional și social desfășurat de eleve ale Colegiului Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca aduce în prim-plan puterea voluntariatului ca formă concretă de iubire a aproapelui. Prin activități dedicate copiilor și tinerilor din medii vulnerabile, inclusiv din diaspora și din centre educative, inițiativa promovează incluziunea, dezvoltarea emoțională și reconectarea familială, având un impact profund asupra comunității.

Un model autentic de implicare, responsabilitate și maturitate umană pentru întreaga generație de tineri este oferit de echipa de voluntare formată din Antonia Ghițe, Briana Mureșan și Alexandra Crișan, eleve ale Colegiului Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, coordonate de doamnele profesoare Ionița Timiș și Antonela Macarie. Prin dăruirea lor constantă, prin sensibilitatea față de suferința celuilalt și prin capacitatea de a transforma ideile în fapte concrete, aceste tinere devin nu doar participante la viața comunității, ci adevărate repere pentru colegii lor. Ele demonstrează că voluntariatul nu este o activitate secundară, ci o formă de educație profundă, care modelează caracterul și deschide inima către ceilalți.

Sub genericul „Iubirea aproapelui exprimată prin voluntariatul pentru cei marginalizați – incluziunea semnelor în inimile noastre”, proiectul „Caravana incluziunii socio-educaționale” se conturează ca un demers complex, în care dimensiunea pedagogică, psihologică și spirituală se împletesc într-un mod armonios. Voluntariatul este înțeles aici ca o formă concretă de iubire, o ieșire din sine către celălalt, o asumare a responsabilității față de cei care, din diverse motive, sunt marginalizați sau uitați.

Proiectul, desfășurat pe parcursul a șase luni, a avut ca obiectiv central promovarea incluziunii socio-educaționale prin activități nonformale bazate pe joc, poveste și teatru. Aproximativ 1100 de copii și tineri din medii vulnerabile au fost implicați în aceste activități: copii din grădinițe și școli defavorizate, elevi de etnie romă, copii nevăzători sau cu cerințe educaționale speciale, copii din centre de plasament, dar și tineri din Centrul Educativ Buziaș și Penitenciarul Gherla. La aceștia se adaugă copiii români din diaspora, aflați între două lumi, între două identități, adesea confruntați cu dificultăți de integrare și cu pierderea limbii și culturii de origine.

În centrul acestui demers se află o realitate sensibilă și adesea ignorată: excluziunea nu este doar socială, ci și emoțională și familială. Mulți copii suferă nu doar pentru că sunt marginalizați de grup, ci și pentru că relația cu propriii părinți este fragilă, afectată de distanță, lipsă de comunicare sau presiuni sociale. În mod special în diaspora, părinții, confruntați cu provocările adaptării, ajung uneori să neglijeze dimensiunea afectivă a relației cu propriii copii.

Pornind de la această nevoie profundă, proiectul a integrat o componentă esențială: sprijinirea relației părinte–copil. În trei parohii clujene au fost organizate sesiuni de coaching parental, susținute de un psiholog și de echipa de implementare, în care părinții au fost invitați să redescopere importanța prezenței emoționale, a ascultării active și a comunicării autentice. Aceste întâlniri au devenit spații de reflecție și conștientizare, în care părinții au înțeles că sprijinul oferit copiilor nu se rezumă la aspecte materiale, ci implică, mai ales, disponibilitate afectivă și înțelegere.

Dimensiunea spirituală a proiectului a fost susținută prin colaborarea cu Biserica, care a oferit nu doar spațiu, ci și sens acestor activități. În cadrul activităților desfășurate la Centrul Educativ Buziaș, părintele Ioan Emilian Raza a fost alături de tinerii privați de libertate, oferindu-le consiliere duhovnicească și sprijin în procesul de schimbare interioară. Prezența sa a adus echilibru și speranță, contribuind la reconstruirea identității acestor tineri, care au început să se vadă nu prin prisma greșelilor trecutului, ci prin potențialul lor de a deveni mai buni.

De asemenea, activitățile online desfășurate cu copiii români din diaspora au fost posibile datorită implicării preoților și cateheților din parohiile românești din străinătate. Aceștia au devenit punți vii între copii și rădăcinile lor, facilitând participarea și creând un cadru familiar și sigur. Astfel, proiectul a depășit granițele geografice, construind o comunitate educațională și spirituală unită prin valori comune.

Structurat în trei direcții majore – Caravana jocurilor, Caravana poveștilor și Caravana teatrului – proiectul a valorificat metode educaționale moderne, adaptate nevoilor fiecărui grup. Jocurile de cooperare au dezvoltat încrederea și spiritul de echipă, poveștile terapeutice au oferit contexte de reflecție și exprimare emoțională, iar teatrul a devenit un instrument de conștientizare și transformare a situațiilor de excluziune în oportunități de dialog și acceptare.

Din perspectivă psihologică, activitățile au contribuit la dezvoltarea autocontrolului, a empatiei și a stimei de sine. Din perspectivă pedagogică, ele au demonstrat eficiența învățării experiențiale, în care copilul nu este doar receptor de informație, ci participant activ la propria formare. Iar din perspectivă spirituală, proiectul a cultivat valori esențiale: iubirea aproapelui, respectul, solidaritatea și acceptarea diversității.

Impactul proiectului a fost unul profund și durabil. Mărturiile beneficiarilor vorbesc despre copii care nu s-au mai simțit excluși, despre tineri care au redescoperit speranța și despre părinți care au învățat să își înțeleagă mai bine copiii. În mod special, în mediile restrictive, precum penitenciarul sau centrul educativ, activitățile au devenit adevărate momente de libertate interioară, în care participanții au redescoperit sensul și direcția vieții.

Efortul și dedicarea echipei de voluntare au fost recunoscute la nivel național, prin obținerea Locului I la Concursul Național de voluntariate de la Sucevița, cu proiectul „Sufletul pridvorului – speranță și faptă bună”. Această reușită nu este doar o performanță, ci o confirmare a valorii unui demers construit pe iubire, responsabilitate și credință în oameni.

Într-o lume în care individualismul și indiferența tind să se accentueze, acest proiect reamintește un adevăr esențial: educația autentică nu înseamnă doar formarea minții, ci și deschiderea inimii. Prin exemplul lor, aceste tinere arată că fiecare om poate deveni lumină pentru celălalt, iar voluntariatul poate fi drumul prin care iubirea aproapelui se transformă în faptă.

Ionița TIMIȘ, Antonela MACARIE – profesori coordonatori, Colegiul Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, Cluj-Napoca
Antonia GHIȚE, Briana MUREȘAN, Alexandra CRIȘAN

Alătură-te comunității noastre pe WhatsApp, Instagram și Telegram!
Citește despre: