Sala T17 a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi a fost, joi seară, neîncăpătoare pentru numeroşii studenţi veniţi la conferinţa susţinută de pr. dr. Valentin Ioan Istrati. Conferinţa a fost deschisă de Dimitrie Răducu Barabulă, coordonatorul Departamentului Credinţă-Cultură din cadrul ASCOR Iaşi, care a făcut o scurtă introducere a temei propuse.

Invitatul şi-a început prelegerea arătând importanţa fiecărei trepte a vieţii umane, cu avantajele şi dezavantajele ei. „Pruncia este starea de rai a lumii, pentru că în pruncie oamenii sunt cel mai aproape de Dumnezeu şi acest lucru se întâmplă prin intermediul iubirii. Pruncii sunt ca nişte flori care dăruiesc frumuseţe, bucurie şi lumină celor din jur, fie că este cineva care să le simtă şi să le privească, fie că nu, asemenea unui izvor care nu-şi încetează apa cea plină de prospeţime chiar când nu este nimeni să o bea. Perioada copilăriei şi a adolescenţei reprezintă perioada marilor schimbări, a conştiinţei de a fi unic, diferit, este perioada în care omul învaţă să aducă ceva unic lumii prin mintea şi prin lucrarea sa. Tinereţea este un imens dor de a afla mai multe, este o imensă disponibilitate, este perioada când omul are trup de matur, dar inimă de copil şi acest lucru reprezintă o extraordinară şansă. Tinereţea este perioada marilor acumulări, perioada bucuriei totale. În Sfânta Scriptură se observă că cele mai mari personalităţi şi cei mai mari sfinţi şi-au desăvârşit şi şi-au întors definitiv faţa către Dumnezeu în tinereţe. Perioada tinereţii târzii, a vârstei a doua, este importantă întrucât, devenind părinte, omul descoperă mai bine paternitatea lui Dumnezeu. Bătrâneţea înseamnă perioada de liniştire, în care patimile scad, ambiţiile îşi pierd din intensitate şi în care omul vede cu realism care este adevăratul sens al vieţii şi anume nemurirea, viaţa veşnică, unirea cu Dumnezeu“, a spus pr. dr. Valentin Ioan Istrati.

„Puritatea înseamnă să priveşti prin ochii lui Dumnezeu“

În cuvântul adresat tinerilor ascoreni, invitatul a subliniat că „sursa energiei pe care o au copiii şi tinerii este nevinovăţia, puritatea, sfinţenia vieţii lor. Puritatea înseamnă să priveşti prin ochii lui Dumnezeu, adică cu multă iubire şi în finalitatea fiinţei. Puritatea înseamnă să vezi cu ochi curaţi, este începutul şi sfârşitul vieţii de tânăr şi chiar dacă este pierdută, poate fi restaurată prin multă rugăciune şi prin gândire înainte de a simţi“.

Puterea schimbării este văzută ca fiind cea de a doua valoare a tinereţii: „un tânăr, dacă se hotărăşte, poate să-şi schimbe complet viaţa într-o zi. Puterea de te schimba înseamnă şi puterea stăruinţei absolute pe care o are un tânăr“, a menţionat pr. dr. Valentin Ioan Istrati.

Entuziasmul, cea de a treia valoare, reprezintă „puterea de a te arunca într-o realitate, într-o lucrare, într-o simţire nouă. Acest lucru este ilustrat cel mai bine de puterea tinerilor de a se îndrăgosti, putere specifică doar lor. Îndrăgostirea este deschiderea totală a sufletului, aşa încât să iubeşti pe cineva mai mult decât pe tine însuţi, să vrei să mori decât să nu fii cu persoana iubită. Atunci când te îndrăgosteşti, întreaga lume este asumată de persoana iubită. Când iubeşti nu faci calcule, iar iubirea este cea mai mare putere de pe pământ, puterea care a transformat lumea. Toate realizările lumii au fost făcute din iubirea faţă de oameni, iubire care izvorăşte de fapt din Dumnezeu. Puterea şi energia de a căuta cu entuziasm, cu bucurie şi de a te scufunda în învăţăturile frumoase ale acestei lumi reprezintă pasiunea de a-ţi lipi toată preocuparea, toată energia fiinţei de ceva sau cineva“, a adăugat pr. Istrati.

Invitatul a abordat apoi tema primejdiilor tinereţii, printre care se numără primejdia iluziei, care se manifestă prin a da prea mult credit unor lucruri care nu înseamnă nimic în iconomia vieţii pământeşti şi în iconomia vieţii veşnice, şi primejdia patimilor trupeşti. „Tinerii au un foc interior în ei, care îi arde pe dinăuntru, şi ei simt nevoia de a afla, de a şti, de a cunoaşte, de a se uni cu cineva în iubire, simt nevoia de a se îndrăgosti, iar acest foc poate deveni focul iadului dacă tinerii respectivi, în loc să aleagă focul Duhului Sfânt şi viaţa creştinească, aleg să se limiteze doar la păcatele cărnii, la păcatul desfrânării, care devine un automatism şi cu timpul devine o patimă, adică un păcat cronic, un păcat cu care nu te mai poţi lupta, fiind un automatism al fiinţei. În aceste cazuri, voinţa şi autostăpânirea mor, iar libertatea scade la maximum şi păcatul devine mai puternic decât voinţa însăşi. Într-un fel sau altul, cei care îşi asumă plăcerea fără taina iubirii binecuvântată de Dumnezeu prin Taina Cununiei omoară viaţa din ei. Taina iubirii este taina care se consumă în ascunzimea şi în nepătrunsul sufletului între doi oameni sinceri“, a precizat părintele redactor-şef.

În încheiere, pr. dr. Valentin Ioan Istrati i-a avertizat pe studenţii prezenţi cu privire la anturajul şi prietenii cu care aleg să-şi petreacă timpul şi i-a îndemnat să nu neglijeze lectura şi să-şi aleagă mentori valoroşi.