Străbătând drumurile bătătorite ale cetății Salonicului ne-a încercat un gând din interviurile de memorie ale poetului Grigorie Vieru: „Să ai câte un prieten în familie, unul în țară, unul în lume și unul în cer”. Ne întrebam dacă într-adevăr este posibil acest lucru însă, până la finalul peregrinării, am tras câteva concluzii cu totul aparte despre această cugetare. 

În noaptea zilei de 13 iulie așteptam în aeroportul din București privind oamenii grăbiți cum vin și pleacă din diverse direcții. Despre agitația urbană și neputințele pe care aceasta le descoperă s-a tot scris, însă de cele mai multe ori ajungi, chiar cu metanierul în mână, să te risipești în cele mai neînsemnate oferte pe care le întinde: „Oamenii au nevoie de oameni. Avem nevoie de deschidere sufletească şi de rugăciune. Avem nevoie de un gând sincer şi bun. Vreau să vă mărturisesc că în aceste zile de călătorie mi-am întărit mult relaţiile şi prieteniile cu unii oameni”. (Elena B.)

Ziua de 14 Iulie ne-a oferit posibilitatea întâlnirii cu prefectul orașului Tesalonic – Sfântul Dimitrie Izvorătorul de Mir și cu orașul numit, pe bună dreptate, al Cerului: Ouranopoli. David,  prietenul nostru, a surprins frumusețea acestor orașe într-o comparație minunată cu specificul grupului nostru: „Etimologic vă pot spune că aceste orașe, prin denumirea lor, simbolizează lucrurile pe care le-am dobândit. Tesalonicul (victoria Tesaliei) ne arată izbânda noastră asupra greutăților, dar și câștigul nostru în a întemeia o mică familie. Ouranopolis (Orașul Cerului), ne-a surprins prin liniștea din apropierea Sfântului Munte. Au fost momente unice, pe care le-am simțit și exteriorizat pentru prima dată”.

„Aici, pe pământuri ce au dat lumii o însemnată parte din cultura pe care o cunoaștem astăzi, am avut împlinirea de a participa la Sfânta Liturghie la catedrala care adăpostește de atâtea veacuri moaștele Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Această slujbă ne-a încredințat, din nou, că Sfânta Liturghie este o pogorâre a Cerului pe pământ, o pregustare a Raiului”. (Sergiu C.)  

Dincolo de micile bucurii pe care le oferă Orășelul Cerului, el comprimă emoția primei întâlniri ce are să se împlinească pe celălalt mal. În dimineața zilei de 15 iulie, puțin după orele 04:00, grupul de băieți pleca grăbit spre port pentru a-și ridica permisul de intrare în Sfântul Munte, diamonitirionul. Debarcarea a avut loc la vechea arsana a Mănăstirii Zografu, al cărei turn a fost ridicat de Sfântul Voievod al Moldovei Ștefan cel Mare. Într-o drumeție sprintenă, au urmat Mănăstirile Dohiaru, unde am primit binecuvântarea Maicii Domnului ,,Grabnic Ascultătoarea”, Xenofont și Lavra Sfântului Siluan: Rusikon. 

Întâlnirea cu odoarele Sfintelor Mănăstiri ale Athosului redescoperă frumusețea uitată a împrietenirii cu Dumnezeu și oferă sufletului binecuvântata rouă de har în mijlocul unei lumi ce suferă de arșița păcatului și a neputințelor: „Am încercat să interiorizez fiecare trăire și fiecare moment alături de Maica Domnului. Atunci când m-am închinat la prima icoana în Sfântul Munte am auzit o voce tainica care îmi șoptea: «fiul meu, tu ai ajuns acasă!» De fapt am ajuns acolo de unde nu mai voiam să plec niciodată, în brațele mamei”. (Mădălin A.) 

De asemenea, frumusețea peregrinării a fost nuanțată de pelerinajul pe croaziera în jurul Sfântului Munte de care s-au bucurat fetele din grup: „Cât despre  experiența din această călătorie, nu-mi pot scoate din minte croaziera în jurul Sfântului Munte Athos. Am simțit-o ca pe o minune. Priveam spre Sfântul Munte și vedeam ca o ușă între-deschisă către Împărăția Cerurilor, ca să putem vedea și noi un pic cum este pe acolo”. (Ionela P.) 

Ultima zi ne-a readus în cetatea Tesalonicului unde am vizitat vestigiile marilor împărați romani din primele secole marcate de creștinism și ne-am întâlnit cu marii sfinți ai orașului: Dimitrie, Teodora, David și Grigorie Palama. Amestecul de nou și vechi, de istorie și modernitate ne-a făcut să contemplăm cu atenție la modul în care Dumnezeu, peste veacuri, binecuvintează istoria omenirii și face din aceasta contextul întâlnirii Sale cu omul. 

O astfel de călătorie deschide posibilitatea de a-l cunoaște pe celălalt de lângă tine fără cosmetizări, precum și de a lega o prietenie sinceră cum greu o mai pot face oamenii lumii: „Am avut ocazia să depășesc barierele convenționale și să dialoghez mai profund decât un simplu «bună, ce faci? » cu anumite persoane. Am descoperit povești de viață impresionante, caractere puternice și am împărtășit sentimente vechi și noi, probleme vechi și noi, bucurii vechi și noi. Comune chiar”. (Georgiana H.)

Întoarcerea spre casă a fost una plină de liniște, ancorată în tihna frumoaselor peisaje ale Eladei. Ocrotiți de rugăciunilor Părinților ce s-au ostenit în locurile vizitate, credem cu certitudine că reîntâlnirea cu tinerii din activitățile noastre va avea un cu totul alt impact, o cu totul altă lumină. Una pe care am trăit-o cu totul aparte în aceste locuri.