Doamna conferențiar a subliniat faptul că multe dintre aceste cântări din secolul al XIX-lea, în notație hrisantică, sunt prea puțin cunoscute, în principal datorită faptului că nu au fost publicate, și că ele reprezintă o colecție care se cuvine să fie valorificată.

Actualmente, doamna Irina Zamfira este bizantinolog, muzicolog, conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Interpretare, Compoziție și Studii muzicale teoretice a Universității de Arte „George Enescu” din Iași, departamentul de Studii teoretice. A participat la simpozioane naționale și internaționale, îngrijindu-se sau coordonând apariția a nu mai puțin de 5 volume. Are, de asemenea, peste 65 de studii și articole publicate în reviste de specialitate. Este dirijor al Ansamblului vocal-instrumental de muzică veche românească „Floralia” de la UNAGE (din 2008).

Domnul lect. univ. dr. Adrian Sîrbu, directorul artistic al Masterclass-ului Internațional de Cânt Bizantin, a susținut prelegerea intitulată „Despre stilul psaltic, de la înălțare la dezbinare”. Prezentarea, care s-a dorit o invitație la dialog, la o masă rotundă, a pornit de la polemici actuale legate de ceea ce înseamnă stil românesc și tradiție românească, punctându-se mai multe aspecte care influențează modul individual de interpretare psaltică, printre care: cunoașterea glasurilor bisericești, a podobiilor și a rânduielilor tipiconale, experimentarea tuturor ipostazelor de expresie ale rugăciunii, capacitatea de a cânta singur la o slujbă, dar și împreună cu alții. Mai mult, la baza descoperirii stilului psaltic stau spovedania și împărtășania, permanenta căutare și încredințare în ajutorul venit din partea lui Dumnezeu, precum și abordarea repertoriului clasic și utilizarea la strană a cărților muzicale specifice. Au fost exemplificate situații în care lipsa ritmului și a intervalelor reprezintă cauzele unei cântări incorecte și a fost evidențiat faptul că prezența laturii duhovnicești nu presupune neapărat stăpânirea regulilor.

Fondator și dirijor al corului Byzantion și președinte al Asociației Culturale Byzantion din Iași, domnul Adrian Sîrbu este licențiat al Facultăţii de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru a Universității Naționale de Arte "George Enescu" din Iaşi, cu specializarea Pedagogie Muzicală. Este licențiat al Conservatorului de Stat din Atena și al cursurilor de Master ale aceluiași conservator. Este absolvent al Școlii de Muzică Psaltică „Izvorul Tămăduirii” din Atena, obținând titlul de doctor în urma susținerii tezei la Universitatea Aristotelis din Salonic. A desfășurat proiecte de cercetare muzicală alături de profesori de cânt gregorian ai Conservatorului Echternach (Luxembourg). A fost membru al Corului Bizantin Grec din Atena, iar din 2010 este membru al grupului „Graindelavoix” din Anvers (Belgia) cu care a participat la numeroase masterclass-uri, proiecte de cercetare și de interpretare a muzicii medievale.

În continuare, domnul prof. dr. Athanasios Vourlis a susținut partea a II-a a prezentării „Ethosul Artei Psaltice în învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii”. A făcut referiri la cântarea imnurilor în Vechiul și în Noul Testament, la canoanele Sfinților Părinți privitoare la psalți și la datoriile pe care le au în biserică și în viața de zi cu zi. Psalții sunt chemați să încerce să imite nu doar cântarea, dar și viețuirea îngerilor. Canoanele pentru cler ale Sfinților Părinți făceau referire la clerul superior, dar și la clerul inferior, un exemplu relevant fiind Canonul douăzeci și nouă, din Canoanele Apostolice, care preciza că acei clerici, inclusiv psalții, care nu țineau posturile trebuiau caterisiți. Tot Canoanele arată că adevăratul psalt este cel care a primit hirotesia, pentru că prin aceasta el dobândește putere prin harul lui Dumnezeu. Trebuie să existe și o mare atenție îndreptată spre repertoriul pe care îl cântă psaltul la strană, iar în vremurile de demult Episcopul, atunci când hirotesea psaltul, o făcea binecuvântând în același timp și cărțile muzicale pe care urma să le folosească.

S-a discutat și despre canoane care precizau modul de cântare la strană: fără strigături și țipete haotice, fără tonalități foarte înalte, fără piese care nu se potrivesc cu stilul bisericesc. În schimb, este recomandat să se cânte la strană cu multă atenție și cu inimă smerită; este foarte important să nu se audă în biserică acea cântare care aduce duhul lumesc. Monodia este expresie a Bunului Dumnezeu și cu o singură gură toți credincioșii îl laudă într-o singură cântare pe Cel Bun. Cea mai frumoasă psalmodiere nu este cea a troparelor, a imnurilor sau a psalmilor, ci este armonizarea cu poruncile lui Dumnezeu.

Domnul Vourlis este profesor de Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității de Stat din Atena. Este membru al Institutului de Muzicologie Bizantină al Bisericii Ortodoxe din Grecia și membru al diferitelor comisii sinodale bisericești pe teme de Cult creștin și Muzicologie. Are peste 45 de lucrări publicate până în prezent, care tratează diferite subiecte legate, în general, de Teologie și Muzicologie. De asemenea, este autorul a mai multor articole și studii publicate în reviste specialitate.

La cea de a patra parte a cursului de muzică răsăriteană cultă, susținut de doamna conf. univ. dr. Maria Alexandru alături de membri ai ansamblului de paleografie muzicală Chrisorremon, ai ansamblului de muzică răsăriteană cultă Psaltira din Salonic și ai ansamblului Floralia din Iași, s-au făcut exerciții de încălzire vocală, de respirație și s-au exersat, bătând tactul cu mâna pe genunchi, adaugând vocea și apoi instrumentele, câteva piese clasice din repertoriul răsăritean clasic.

Au continuat și întâlnirile cu invitatul special ai evenimentului din acest an, cursurile practice ale domnului Panagiotis Neochoritis, Arhon Protopsalt al Marii Biserici a lui Hristos (Patriarhia Ecumenică de Constantinopol). În cadrul acestora s-a vorbit despre evitarea modificării compozițiilor clasice, practică din ce în ce mai întâlnită în ultimul timp. S-a ajuns la o sinergie între participanții online și cei din sală, prin întrebări adresate Dascălului, prin împreună-cântare, prin partajarea de partituri și studiu comparativ, pe fragmente mici, din care se văd particularitățile unei cântări. Dascălul, concluzionând, a observat progrese față de anii din urmă dar a recomandat mai multă atenție, pentru a se ajunge la stabililtate.

A urmat închiderea oficială a evenimentului, cu bucuria îmbogățirii sufletești după această săptămână foarte intensă. Cei prezenți în sală și participanții online și-au exprimat recunoștința pentru această minunată ocazie de învățare și trăire, pentru informațiile împărtășite și emoțiile trăite împreună, într-un nou maraton muzical și duhovnicesc cum s-a dovedit a fi și această ediție a Masterclassului Internațional de Cânt Bizantin de la Iași.

Echipa MB21