„L-am găsit pe Dumnezeu în Liturghia Ortodoxă”
În paşaport se numește George. Numele de botez este Vasile. Adesea își semnează corespondența sub pseudonimele de Georgy Georgiyevitch și Alexandru, după numele împăratului său preferat, rusul Alexandru al III-lea. Fost programator, acum muncitor pentru Lavra Mănăstirii Poceaev, americanul și-a găsit patria spirituală în Rusia. Într-un interviu acordat lui Vitaly și Valentinei Trubetskoi a dezvăluit numeroasele lucruri interesante.
Ce v-a atras la Biserica Ortodoxă Rusă, dvs. fiind un american nativ?
Deși părinții mei sunt protestanți, m-au trimis la o școala catolică pentru că în America acestea sunt considerate a fi mai bune, având cursuri mai serioase și absolvenți cu performanțe. Acolo este obligatoriu să mergi la orele de religie catolică. Când eram mic era interesant, pentru că la școală auzeam un punct de vedere, iar la Biserica protestantă (Presbiteriană) un altul. La ore am învățat despre Marea Schismă și am fost încurajați să vizităm o biserică ortodoxă.
Câțiva ani mai târziu am vizitat Rusia în interes de afaceri cu o firmă de internet din St. Petersburg. Văzând bisericile de acolo mi-am amintit de ceea ce am învățat la școală. Când m-am întors acasă am găsit www.oca.org (site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe din America) și am văzut rubrica de întrebări și răspunsuri. Citind-o mi s-a părut că toate răspunsurile lor la întrebări erau mai coerente decât ale mele. Am vizitat o biserică ortodoxă din apropiere și, după patru luni, ascultând predicile de după liturghie, am fost botezat (nu în religia protestantă întrucât părinții mei nu erau de acord cu botezul copiilor de mici). Un an mai târziu am mers la o parohie ortodoxă din străinătate care slujea o Liturghie mai scurtă în limba engleză și care avea bănci asemănătoare cu cele din bisericile catolice. Deși era mai greu să asiști la o Liturghie lungă, mi se părea că este un semn de respect pentru Dumnezeu. M-am mirat că traducerile în engleză din cartea mea de rugăciuni erau similare cu versiunea slavonă, deși sunt făcute de obicei cuvânt cu cuvânt.
Vă amintiți când ați vizitat prima oară o biserică ortodoxă? În ce fel v-a impresionat?
Prima vizită pe care mi-o amintesc (în afară de vederea celor din Rusia) a fost parohia de lângă casa mea din New York. M-a impresionat să văd că toată lumea era cufundată în rugăciune, slăvindu-L pe Dumnezeu. În cazul bisericii presbiteriene totul se învârtea în jurul pastorului iar jumătate din slujbă presupunea ascultarea unor predici inspiraționale, și un sfert consta în cântece în stil american. Biserica catolică părea să aibă un respect ceva mai mare pentru Dumnezeu, dar chiar și așa era unul foarte slab. În timpul Liturghiei ortodoxe Domnul părea că este alături de noi, în timp ce la biserica catolică aveam impresia că este absent, de parcă era bolnav și a rămas acasă.
Tata ne-a dus câteva săptămâni la biserica adventistă de ziua a șaptea dar mormăielile mulțimii mi se păreau ciudate. Totul părea repetat dinainte, era prima oară când am văzut cu ochii mei ceva ce eu aș numi o sectă. Când tata a intrat în francmasonerie m-a chemat să particip la o „şedinţă deschisă“. Susțineau că se bazează pe Biblie dar era evident că erau o sectă, nimic din ce făceau nu era scris în Biblie. Nu am fost niciodată la o moschee deși este una în apropiere de parohia Bisericii Ortodoxe Ruse în afara Rusiei din Albany New York (ROCOR). Ceea ce mă dezamăgește puțin când le văd, nu este neapărat poziția fermă împotriva islamului, ci simbolurile pe care le-au împrumutat de la catedralele ortodoxe. Domurile moscheilor și simbolul semilunii sunt împrumutate de la catedralele ortodoxe din Constantinopol. În același timp este de apreciat faptul că pun în aplicare convingerile în viața de zi cu zi și că deși sunt aproape de parohia noastră din Albany nu am avut niciodată parte de incidente. La facultate am studiat mult despre religii, dar nu am fost atât de impresionat încât să le vizitez locul de cult.
De ce ați hotărât să plecați din America?
Au fost mai multe motive. În America viața politică mi se pare o farsă. Se vorbește mult despre democrație iar în unele state este ilegal ca un al treilea partid să propună un candidat pentru o funcție. Americanii susțin că sunt o națiune creștină dar încep mereu noi războaie indiferent de cine e la putere. Ca și creștin ortodox am fost deranjat să văd ce se întâmplă cu creștinii când America începe un război. Comportamentul trupelor americane din timpul războiului din Kosovo a fost supărător. Au încetat războiul de Ramadam, dar au aruncat bombe cu inscripția „Paşte fericit!” de Paşte. Economia de asemenea a fost o problemă. Nu mai aveam de lucru ca programator, pentru că majoritatea posturilor de acest fel sunt externalizate. Era mai inteligent să lucrezi într-o țară unde acest domeniu este în creștere și nu în descreștere.
Dar motivul cel mai important a fost acela că e foarte greu să practici ortodoxia în America. Avem biserici ortodoxe, frumoase și cu membri foarte activi, însă cultura americană este în contrast cu ortodoxia. În America, avortul este un „drept” iar bisericile sunt încurajate să căsătorească tinerii homosexuali. Să îi spui unei femei să îşi acopere capul în timpul rugăciunii este ca şi cum ai a face o „discriminare”.
Credeţi originile dumneavoastră ruseşti au contat în această decizie?
Deși am câțiva strămoși ruși din partea mamei acest lucru nu a avut o importanță prea mare. Ca să fiu sincer, am început să învăț rusa pentru că am văzut limba pe un CD al unei formații pop și am fost curios cum se pronunță „R invers“. Aş vrea să aflu mai multe despre rudele bunicii dar avem puţine informaţii despre părinţii săi întrucât a fost adoptată de mică. M-a interesat mai mult cultura, potențialul și stilul de guvernare de acolo decât strămoșii mei. Sunt foarte interesat de cultura slavă, în general.
Cum au reacţionat prietenii și familia când le-ați vorbit despre decizia de a pleca din S.U.A?
Din acest punct de vedere a fost foarte ciudat. Până și prietenii care au principii liberale și care pot fi acuzați într-un fel de spirit „anti-american” au crezut că e o idee rea. Șeful meu de la vremea aceea mi-a spus că Rusia este o țară înapoiată și înfricoșătoare. Unul din prietenii mei nu vrea să mai vorbească cu mine pentru că are impresia că CIA îmi urmărește fiecare mișcare și se teme să nu fie trecut pe vreo „listă”. Tata a fost şi încă este împotriva acestei decizii. De asemenea, nu este de acord nici că m-am creştin. Târziu, cam la doi ani după ce m-am botezat, a întrat în francmasonerie, și deși eu cred că grupul nu este foarte activ au destul de multe elemente de propagandă anti-ortodoxă.
Cum vi s-a părut Rusia? Ce așteptări aveați de la Moscova? Ați fost dezamăgit?
Cât de cât știam cam la ce să mă aștept întrucât vizitasem destul de des Moscova în anii de dinainte. Am fost dezamăgit atunci când firma pentru care trebuia să lucrez mi-a spus că nu mai au locuri libere pentru că patronul s-a hotărât să lucreze cu altă firmă. Până la urmă s-a mutat înapoi în Anglia. Cred că i-a mers bine cu afacerea doar pe perioada dinaintea „crizei” şi apoi nu a ştiut cum să se mai descurce. Din cauza asta am fost forțat să plătesc o chirie scumpă și mi-a fost greu să găsesc ceva de lucru. Nu am găsit nimic să muncesc aici.
Cum de nu ați fost dezamăgit de Rusia nici măcar după ce ați fost bătut și jefuit? Nu ați vrut să vă întoarceți în America după incident.
Există oameni răi în fiecare țară. Într-un fel a fost vina mea pentru că am stat târziu într-o zonă rău famată, vorbind cu oamenii, deși era evident după accentul meu că sunt străin. Nu am avut niciodată astfel de probleme în Manhattan pentru că acolo știam ce locuri și ce oameni să evit. Nu cred că în Moscova sunt mai multe infracțiuni decât în New York, cred că sunt chiar mai puține. Am fost dezamăgit de oameni, dar în niciun caz de țară în sine. Câteva zile mai târziu am fost plăcut surprins să văd cu câtă amabilitate m-au ajutat polițiștii când m-am rătăcit.
Nu e prea greu să te îndrăgostești de o țară care îți este ostilă. Cred că o astfel de iubire nu costă nimic. Dar dacă, în ciuda problemelor, sărăciei și accidentelor sentimentul nu dispare, atunci el este sincer și bine meritat.
Nu am vrut să mă întorc, ci m-am înfuriat că indivizii nu au fost prinși. Am fost dezamăgit de abilitățile mele de a evita pericolul. Cred că întoarcerea ar însemna un fel de eșec personal. Nu am prea multe lucruri la care să mă întorc, mi-am vândut toate bunurile de valoare când am plecat. Să mă întorc ar însemna să duc un standard de viață mediocru, cu șanse mici de a găsi de lucru și să mă transform într-o povară pentru familia mea.
Ce ați făcut după ce ați fost bătut și jefuit?
Am mers foarte încet spre hotel. Stătusem inconștient cam o oră înainte de asta. Fusesem bătut foarte tare. M-am gândit să sun la poliție dar nu știam multe despre atacatori. Ar fi trebuit să sun imediat după incident, poate aș mai fi avut vreo șansă dar până mi-am revenit și m-am gândit să fac asta nu mai avea deja niciun rost.
(...)
„Ruşii cred că americanii au tone de bani”
De ce pentru adresa de e-mail și pentru rețelele sociale folosiți nume rusești în loc de numele adevărat?
Folosesc Vasile pentru că este numele de botez. Dar mă feresc în acelaşi timp și de spionajul Statelor Unite. Contul de Facebook a fost spart în Beltsville, MD din apropierea sediului NSA din Fort Meade. Să rămâi anonim pe internet este o idee bună uneori. Spuneau că numele meu este Georgy și pronunțat cu accent grecesc și numele lui tata tot George este, astfel încât numele de Georgy Georgiyevich este unul potrivit. Am mai folosit și pseudonimul Alexandru, care face referire la numele țarului meu preferat, Alexandru al III-lea.
Aș vrea să observați însă, că atât George, Vasile cât și Alexandru sunt nume grecești. Așa că toată lumea de aici îmi spune Gorgi sau Iura (numele ucrainean pentru George). Unii voiau să îmi spună americanul, dar le-am spus scurt că nu îmi place. Sunt mulți ruși sau ucraineni care ar vrea să meargă în America și ar face orice să ajungă acolo. Cred că mai degrabă lor ar trebui să li se pună porecle precum „americanul”.
Ce părere au oamenii din Rusia despre povestea dumneavoastră? Cred că ați făcut o greșeală plecând din America?
Uni mă cred adesea idiot pentru că am plecat de acolo, dar după ce le explic motivele încep să înțeleagă. Rușii cred că totul este mai ușor acolo, că americanii au tone de bani. Părinții mei au datorii la bancă, deși au cinci proprietăți și multe bunuri, practicile bancare din timpul boom-ului imobiliar i-au afectat. Banca vrea să le ia două dintre proprietăți.
Membrii Bisericii Ortodoxe mă înțeleg mult mai bine. În biserică, mulți oameni, nu știu de unde au auzit asta, cred că în viitor americanii vor veni în Rusia, iar America va deveni săracă iar dolarul nu va mai valora nimic. Dacă e să se întâmple așa, sunt bucuros să fiu primul american care a plecat. De fapt, cred că dacă America nu se gândește serios să își schimbe atitudinea, aceasta ar putea fi o descriere destul de fidelă a ceea ce s-ar putea întâmpla. Poți doar să agiți o sabie condusă de o armată cumpărată cu împrumut extern, dar nu va dura prea mult mai ales cu o medie de un conflict nou pe an.
„Pare mai ușor să găsești mâncare sănătoasă în Rusia”
Puteți să comparați cele două stiluri de viață: rusesc și american? Care vi se pare mai atractiv? Puteți să explicați?
Moscova mi se pare foarte asemănătoare cu Manhattanul. Îmi place să vizitez Manhattan-ul, obișnuiam să merg acolo odată sau de două ori pe lună, dar nu aș vrea să locuiesc acolo. Nici în Moscova nu prea îmi place să stau, deși regiunea nouă care se dezvoltă pentru promovarea tehnologiei mi se pare atractivă. Voiam să mă mut în Nizhny Novgorod sau Vladimir. Am avut ocazia să lucrez în St. Petersburg dar nu era convenabil din cauza taxelor. Nu am fost acolo decât odată. Mi-a amintit de Praga și mi s-a părut un loc drăguț de locuit. „Nopțile albe” păreau interesante dar să se repete de la an la an, ar fi devenit deranjante. Viaţa din ambele oraşe este asemănătoare cu cea din America.
Oraşele mai mici din Rusia şi Ucraina seamănă mai mult cu locul unde am crescut. Lake George NY este un oraş turistic care se învecinează cu un orășel micuț unde principala sursă de locuri de muncă este spitalul și câteva comunități agricole. Merele, porumbul și laptele sunt încă materie primă pentru industria de acolo. Cu toate acestea, nu am văzut pe nimeni să folosească caii pentru transport iarna (așa cum am văzut în apropierea Lavrei Poceaev), și să cobor din autobuz și să văd într-un oraș mare vaci păscând în fața blocului (cum am văzut în Lvov).
Pare mai ușor să găsești mâncare sănătoasă în Rusia. Mulți ruși se plâng de chimicalele din mâncare, dar în America e mult mai rău, chiar și cea organică are o mulțime de chestii pe care nu le-a verificat nimeni să vadă dacă sunt bune sau nu. Avem multe ferme de lapte în New York care s-au chinuit să nu dea faliment, dar tot hrănesc vacile cu hormoni, ca să dea mai mult lapte.
În mod clar prefer Rusia. Doar faptul că pot să găsesc o biserică ortodoxă în orice oraș este incredibil. Bisericile ortodoxe de acolo sunt deschise numai sâmbăta și duminica și trebuie să mergi o oră până la ele. Alții trebuie să meargă în alt stat ca să găsească una. Îmi place mult limba rusă și îmi place să aud oamenii că o vorbesc în jurul meu. În multe feluri Rusia pare mai liberă decât America, acolo din cauza tehnologiei a devenit un fel de stat polițist. În cazurile în care America susține că este mai liberă, precum liberatatea protestelor, totuşi se pare că bunul simț dispare. Sunt uimit să văd câți americani sunt de acord cu pângărirea bisericii prin sexualitate, invocând libertatea de exprimare.
Care este cel mai bun lucru din Rusia, pe care nu îl găsești în America?
Pentru mine cel mai important beneficiu rămâne acela că pot intra într-o biserică ortodoxă în orice zi a săptămânii. Nici comunismul, care a fost finanțat din vest și care nu ar fi luat puterea fără bani străini, nu a putut să înfrângă instituția Bisericii, care a înflorit rapid după prăbușirea blocului comunist.
Ce tip de relații credeți că vor fi în viitor între Rusia și S.U.A?
Experiența pe care o am ca programator și ca analist financiar mă face să cred că vor veni vremuri grele pentru America. În loc să rezolve problemele care au provocat criza, i-au răsplătit pe făptași și au dat legi care să îi protejeze. Țara și poporul au datorii pe care nu le pot plăti în realitate. Cultura este decadentă iar conducătorii duc războaie care nu sunt nici în interesul oamenilor nici al națiunii. Este un haos iar oamenii își văd de viața lor în timp ce aceasta se destramă. Cu sistemul bipartid nu au prea multe șanse să schimbe ceva.
În cazul Rusiei conducătorii vor să o mențină puternică și competitivă și să îmbunătățească traiul rușilor de rând. Am întâlnit și oameni ce îl critică pe Putin, dar până și aceștia știu că nu există o alternativă mai bună care să avantajeze țara. În America nu există așa ceva. Ei merg la alegeri să îl voteze pe cel mai „puţin rău”. Rusia este o ţară care are o clasă de mijloc înfloritoare, o armată din ce în ce mai modernă şi o cultură creştină. Este un loc bun unde să îţi întemeiezi o familie şi care îți oferă oportunități de investiție.