De dimineaţă, forfotă mare în satul livezilor nesfârşite. Un soare de octombrie blajin răstoarnă peste dealurile pline de rod toată tăria unui anotimp întârziat. Pe drumul ce şerpuieşte dinspre Baia până în inima Rădăşenilor, ciorchini de oameni, îmbrăcaţi de sărbătoare, grăbesc pasul. Mă opresc la Fundoaia, în centrul aşezării, la biserica de lemn. Şi eu, şi localnicii. Aici, forfota însufleţeşte şi mai abitir locul. Lume multă, copii în costume naţionale, de ţi-e mai mare dragul să-i priveşti, s-ar aşeza, dar parcă nu-şi găsesc locul, exersând, se pare, primirea unor oaspeţi.

Cai bucovineni falnici, cu crenguţe de brad în cozile împletite, sunt struniţi de călăreţi, gătiţi şi ei în straiul locului. Alţi feciori îşi încearcă buciumele, trimiţând către coclaurile din jur zvon că are să se întâmple ceva. Totul e în aşteptare. Un amestec straniu de emoţie, nerăbdare şi bucurie şi tresăriri la fiecare nechezat de cal. În încordarea asta neobişnuită, părintele paroh pare să fie stâlpul care ţine lucrurile în frâu. Către el vin veştile, de la el pleacă observaţiile pentru cutare sau cutare lucru încă nepus la punct. Copleşit şi el de sărbătoarea ce va să vină, trece printre oameni, mângâie câte-un copil, schimbă câte o vorbă cu vreun oaspete zărit în mulţime, doar-doar o veni mai repede momentul cel mult aşteptat. Şi, dintr-o dată, toată tensiunea se spulberă. Sunetul prelung al buciumelor sparge încordarea. Conduşi de ceata de călăreţi, într-o caleaşcă tradiţională, trei mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române poposesc în mijlocul mulţimii de la Rădăşeni, ca să aşeze o nouă binecuvântare peste bârnele bătrâne ale bisericii.

La intrare sunt întâmpinaţi de un sobor de preoţi şi de un bătrân ce îi primeşte cu versuri calde, pornite din inimă, şi cu colaci moldoveneşti, în buna tradiţie de ospitalitate a locului.

Biserica lui Tomşa Vodă, resfinţită după patru secole

Biserica de lemn cu hramul „Sf. Mercurie şi Ecaterina“ urmează să fie resfinţită. Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, au pus din nou pecetea lui Hristos pe haina de lemn a lăcaşului.

Un ritual al sfinţirii pe care credincioşii de la Rădăşeni l-au trăit intens. Cei trei ierarhi au aşezat în piciorul mesei sfântului altar şi o părticică din sfintele moaşte, căci cele aşezate la ridicarea bisericii nu s-au mai găsit, fiind pierdute, probabil, în timpul războiului.

Apoi, înconjuraţi de un sobor de 32 de preoţi şi diaconi, au săvârşit slujba Sfântei Liturghii pe scena amenajată în faţa acelei mulţimi impresionante: oameni de-ai locului, dar şi bucovineni de pretutindeni. Cântările Coralei „Armonia“ de la Constanţa au desăvârşit taina şi frumuseţea momentului.

„Mă bucur că trăiesc această sfântă zi, în care o biserică înălţată de înaintaşi cu atâta artă, cu atâta bucurie, cu atâta jertfelnicie s-a înnoit. Trebuie să mărturisesc că, intrând în biserica dumneavoastră, am văzut o pictură unică, atât de frumoasă şi atât de îmbietoare s-o priveşti şi să simţi că sfinţii vorbesc atunci când te rogi… De aceea, aveţi un mare privilegiu, prin această zestre lăsată de înaintaşi - o biserică prea frumoasă. Nici o biserică nouă, ce se zideşte, nu are atâta frumuseţe, atâta armonie şi atâta sfinţenie. Pentru că biserica aceasta s-a sfinţit prin multele Sfinte Liturghii ce s-au săvârşit într-însa“, s-a adresat rădăşenenilor, în cuvântul de învăţătură rostit la sfârşitul Sfintei Liturghii, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Slujba s-a încheiat pe acordurile cântecelor fluieraşilor de la Rădăşeni, în timp ce localnicii au împărţit, din panere gătite cu ştergare ţesute, ce altceva decât roadele ce le-au dus faima peste hotarul satului: mere roşii şi pere aurii.

Un monument încărcat de istorie

Ridicată în 1611, de domnitorul Ştefan Tomşa, aşa cum consemnează tradiţia, biserica de lemn de la Rădăşeni este una dintre cele mai vechi din judeţul Suceava şi chiar din Moldova. Măiestrit lucrat de meşterii tocmiţi de Vodă-Tomşa, lăcaşul şi-a dovedit, în timp, trăinicia. De-a lungul istoriei sale sunt consemnate trei etape de refacere şi consolidare. Însă, cel mai riguros proces de restaurare, derulat după toate canoanele legislaţiei monumentelor, s-a realizat în ultimii 14 ani, sub ochiul atent al parohului Constantin Rotar.

„O biserică de 400 de ani e o frumuseţe rar întâlnită. Este meritul dumneavoastră, al celor de astăzi, şi al înaintaşilor. Cunosc foarte mulţi oameni de aici cu trăire cu adevărat creştinească, cu viaţă de sfinţenie. Amintesc doar un singur nume: părintele Timotei Aioanei. Vreau să amintesc de el pentru că este o icoană a sufletului dumneavoastră. O persoană cu multă sensibilitate faţă de ceea ce este frumos, rodit de credinţă. Scrisul lui este dumnezeiesc, pentru că mărturiseşte despre sufletul şi credinţa oamenilor. Este fiul duhovnicesc al acestei aşezări“, a subliniat IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.

Părintele arhimandrit Timotei Aioanei, mare eclesiarh al Catedralei patriarhale şi exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, este autorul unui valoros album cu caracter monografic, intitulat „Rădăşeni, o grădină a Raiului“, pe care, de altfel, primarul localităţii l-a dăruit celor trei ierarhi ce au oficiat slujba de resfinţire.

Pictura de interior, o replică a armoniei de culori de afară - limpedele cerului şi verdele întârziat prin livezi -, particularizează biserica de lemn de la Rădăşeni. Căci dacă vorbim de unicitate trebuie să spunem că acesta este singurul lăcaş de lemn pictat integral pe interior, direct pe bârnă. Pictura a fost realizată la 1875, de fraţii zugravi Iulian, Chelsie şi Ioan.

Biserica de lemn de la Rădăşeni este încadrată în lista monumentelor istorice de categoria A din judeţul Suceava.

„Nu am cuvinte să descriu bucuria pe care astăzi o trăiesc"

Asta mi-a spus, copleşit de emoţie, preotul paroh Constantin Rotar, cel ce şi-a pus toată priceperea, toate eforturile şi întreg sufletul său în slujba dificilei sarcini de a restaura acest atât de frumos monument istoric. Am vizitat biserica de lemn de la Rădăşeni în luna iunie. Şi atunci se lucra la refacerea unei părţi a picturii. Părintele, riguros, n-ar fi admis ca biserica să rămână măcar cu un centimetru nerestaurat ca la carte. Şi, ajutat de Dumnezeu, pe toate le-a isprăvit cum se cuvine. Astăzi, biserica de lemn de la Rădăşeni este, fără urmă de îndoială, cel mai corect şi complet restaurat lăcaş de lemn din Moldova.

„După toate ispitele şi greutăţile care m-au încercat din 1996, de când am început şantierul, acum parcă nu-mi vine să cred că am reuşit să duc totul la bun sfârşit. Dumnezeu ne-a binecuvântat şi cu o zi atât de frumoasă de toamnă. Au venit musafiri din toate colţurile Sucevei, din Iaşi, din Neamţ, pentru a admira această bijuterie de biserică“, a apreciat parohul Constantin Rotar.

Şi cum să nu izbândească părintele, când toată suflarea i-a fost alături. Căci, în mod cert, cei sosiţi de prin alte părţi ale Moldovei în satul căptuşit cu livezi n-au putut să nu observe spiritul acestei comunităţi strâns unite în jurul bisericii şi al preotului şi atmosfera caldă, de mare şi generoasă familie, pe care o inspiră oamenii de-aici. Am înţeles într-o clipită de unde şi-au procurat aceşti gospodari de la porţile Moldovei puterea de muncă, răbdarea şi credinţa neobosită. De aici, din sanctuarul acesta al lemnului sfinţit, în care li s-au rugat moşii şi strămoşii, în care le-au fost botezaţi şi cununaţi copiii, unde au găsit sfat şi loc de ocrotire la vreme de război sau de alte nenorociri. Căci bârnele bătrâne de stejar, îmbibate, de veacuri, de parfumul merelor pârguite, sunt cele care scriu în permanenţă istoria satului.

Închinare la moaştele Sf. Mercurie şi Ecaterina

Cei care au fost prezenţi duminică în ctitoria domnească de la Rădăşeni s-au putut închina şi la moaştele Sfinţilor Mercurie şi Ecaterina, de care se bucură, de câţiva ani, acest lăcaş. De altfel, alte mulţimi de oameni sunt aşteptate să treacă pe la Rădăşeni pentru a se închina acestor moaşte până duminică, 14 octombrie.

Odată cu binecuvântata slujbă de resfinţire, lăcaşul a primit şi cel de-al doilea hram - „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena“, fragmente din moaştele cărora vor fi aduse din Grecia în foarte scurt timp.