Opinia publică cere din ce în ce mai insistent schimbarea numelor de străzi, pieţe şi edificii (cu miile) care poartă numele fondatorului bolşevismului sovietic în Rusia. Milioanele de oameni ucişi pentru ideea absurdă a comunismului vorbesc prin urmaşii lor.

Creştinii ortodocşi din Rusia cer acest lucru ca o minimă afirmare a valorilor creştine în Rusia, ţară în care credinţa în Hristos are un reviriment uriaş, manifestat public şi mărturisit statornic. Ţara în care mărturisirea lui Hristos însemna acum 20 de ani întemniţarea, experiază astăzi o credinţă ferventă, mii de biserici fiind construite de către oamenii care au redescoperit adevărata esenţă a vieţii: nemurirea.

Conform ultimului sondaj efectuat în aprilie, majoritatea ruşilor (56%) cer înhumarea lui Lenin şi schimbarea destinaţiei mausoleului.  Cifra este cu 10% superioară celeia de acum 10 ani.

Agenţia Ria Novosti a organizat o conferinţă în care să se discute acest lucru. Tema conferinţei este: „Vladimir Lenin – când vor fi îngropate rămăşiţele Călăuzitorului?”.

Informaţiile oferite de sondajele din cadrul reţelelor sociale sunt mai revelatoare: 67% dintre cei ce folosesc reţeaua de socializare VKontact s-au pronunţat în favoarea luării trupului lui Lenin din Piaţa Roşie, iar în ceea ce priveşte înmormântarea lui, 85% dintre cei de pe Facebook sunt de acord şi o susţin.

Cum se poate rezolva această problemă?

„Clubul Mecenatului Ortodox” care activează în peste 50 de regiuni ale Rusiei are un program precis în această privinţă. S-a făcut o petiţie care poate fi semnată pe internet, un sondaj care dacă va arăta că majoritatea zdrobitoare a ruşilor doresc acest lucru, se va transforma într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Rusiei, pentru a propune o atare iniţiativă legislativă.

Ruşii doresc ca trupul lui Lenin care este îmbălsămat în Piaţa Roşie să fie îngropat, şi misiunea păgâno-necrofilă a rămăşiţelor sale să se încheie. Liderul comunist şi urmaşii lui au dorit să obţină un efect similar sfintelor moaşte prin conservarea, formolizarea şi îmbălsămarea trupului Marelui Ghid. Însă nimeni nu s-a închinat la trupul marelui comunist. Doar turişti curioşi mai vin să vadă o asemenea ciudăţenie, pentru a eufemiza.

O atare iniţiativă este mai mult decât o reparaţie istorică. Este simbolul vindecării poporului rus de pandemia roşie şi de obsesiile paranoice ale liderilor comunişti. Nostalgia statului atotstăpânitor, dorul după ateismul militant, căutarea paradelor monstruoase şi a supremaţiei militare, etatismul zdrobitor şi generator de moarte în toate sectoarele vieţii publice, toate acestea îşi fac ieşirea definitivă de pe scena socială a Rusiei. E drept că mulţi dintre cei de vârsta a doua şi a treia mai întrezăresc zorii roşii ai comunismului, însă societatea merge pe calea ei.

Este demnă de menţionat atitudinea Patriarhului Rusiei, Alexei al II-lea, trecut la Domnul, care a spus că acest lucru este indispensabil.

Locurile cele mai pline de semnificaţii sociale şi naţionale din Rusia se numesc Komsomol, Soviete, sau poartă numele unor criminali torţionari care au amputat fiinţa naţională şi religioasă a unuia dintre cele mai mari popoare din lume.

Îndepărtarea cadavrului fondatorului comunismului este văzută de cei mai mulţi ruşi ca fiind resuscitarea unei naţiuni sufocate de cultura morţii.