De multe ori îi vedem pe cei fără pricepere că privesc postul ca pe o corvoadă. Postul nu este o obligație. Postul este o libertate de care profită creștinii. Pentru că au fost vremuri când tirani neghiobi au vrut să strice postul creștinilor. Creștinii au ieșit biruitori în vremea aceea prin minunea făcută de sfântul Teodor Tiron.

Și totuși, dacă nu este obligație, de ce nu te lasă preotul să te împărtășești până nu postești? Doar oamenii care-și folosesc libertatea spre bine și spre a se apropia de Dumnezeu se pot apropia. Voința în folosirea libertății spre bine este esențială pentru a ne putea apropia de Sfintele Taine. Doar cel care conștient de libertatea sa, alege să se apropie de Hristos și să devină una cu El, are voie să se apropie.

Postul este o unealtă suficient de simplă cât să fie la îndemâna oricui. Veți spune că nu oricine poate să nu mănânce zile în șir sau să trăiască doar cu pesmeți și cu apă. Și totuși, oricine poate să urmeze una dintre cele trei căi ale postului: înfrânarea, îndestularea sau săturarea. Nici mai jos, nici mai sus nu se cade să țintim. Sau cum spune apostolul că este cale spre desăvârșire a fămânzi și a se sătura și a le putea pe toate. Nu flămânzirea până la sleire de puteri și nici săturarea peste măsură, până la întunecarea minții. Pentru că una ne împiedică de la a putea cele trupești iar cealaltă de la a putea cele duhovnicești și nu se cade creștinului să necinstească nici una dintre lucrări.

Postul fiind unealtă și nu scop în sine, bine este să luăm aminte la ce folosește și cum se mânuiește această unealtă. Că dacă va vrea cineva să dea găuri cu ciocanul sau să cioplească cu burghiul sau să bată cuie cu dalta, mult se va osteni. Și, dacă este destul de încăpățânat, probabil că va reuși să facă lucrarea și folosind scula care nu este proprie lucrării dar cu multă osteneală și cu multe stricăciuni. De aceea se cade să învățăm meșteșugul fiecăreia dintre unelte și să o folosim pe cea potrivită la momentul potrivit și cu scopul cu care are cea mai mare eficiență. Postul este unealta care ascute mintea și o face foarte sprintenă și ușor despicătoare a înțelesurilor. Dar ceea ce este cel mai important, o face să fie ascultătoare așa fel încât să stea acolo unde o punem. De aceea este atât de important postul, pentru că ne ajută să curățăm rugăciunea de multa alergare a minții în toate părțile. Și nici măcar rugăciunea nu este scop în sine, dar este o unealtă mult mai fină și mai puternică decât postul. Iată așadar că folosim o unealtă simplă ca să ascuțim o altă unealtă mult mai de folos.

Prin urmare, să nu privim postul ca pe o corvoadă. Să nu-l vedem ca pe o osteneală, pentru că nu este. Postul este ceea ce facem de bunăvoie când vrem să ne limpezim mintea ca să putem mai bine să pricepem cele ce sunt de priceput și mai ușor să ne rugăm. Postul este unul dintre primii pași pe care se cade să-i facem când ne hotărâm să ne apucăm de treabă. Așa cum orice om gospodar își drege mai întâi cutea și abia pe urmă se gândește să se apuce de coasă. Pentru ca nu cumva, apucându-se de lucrare, să vadă după două-trei brazde că are coasa boantă și se ostenește în van.