Doamna Maria Adriana Petrariu, primarul comunei Vânători-Neamț, le-a urat bun venit oaspeților veniți din Mureș, vorbind despre zestrea spirituală, istorică și culturală a locurilor. „Acest petic de pământ nemțean este presărat cu vetre de rugăciune, cu urmele voievozilor și ale marilor duhovnici, cu pagini de literatură și istorie, dar mai ales cu acea aleasă simțire românească pe care oamenii locului au știut să o păstreze și să o transmită din generație în generație. Deasupra Vânătorilor veghează Cetatea Neamțului, mărturie de piatră a unei istorii în care demnitatea, jertfa și apărarea pământului strămoșesc s-au înscris adânc în conștiința românească. Nu departe se află Humuleștiul, care păstrează universul inconfundabil al lui Ion Creangă și farmecul unei lumi pe care marele povestitor a ridicat-o, prin puterea limbii române, la valoare universală. Vânătorenii, la rândul lor, sunt moștenitorii unui spațiu în care istoria țării s-a întâlnit necontenit cu viața simplă și statornică a satului moldovenesc, cu tradițiile, credința și rostirea sa.”

Referindu-se la dimensiunea duhovnicească a ținutului, doamna primar a evocat Mănăstirea Neamț, străvechea lavră a Moldovei, și salba de schituri și sihăstrii care o înconjoară, adevărate vetre de rugăciune și cultură. Un loc aparte l-a ocupat moștenirea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, cel care a înnoit viața monahală și a făcut din obștea nemțeană una dintre cele mai însemnate școli de cultură teologică și traducere din Răsăritul ortodox: „Aici, la Neamț, au ostenit cărturari, traducători și tălmaci care au adus în limba română scrieri ale Sfinților Părinți, contribuind la îmbogățirea culturii românești și a vocabularului nostru teologic. Mănăstirea Neamț a devenit astfel, de-a lungul veacurilor, deopotrivă loc de rugăciune, școală, bibliotecă și vatră de formare a unor generații de monahi și cărturari”.

În alocuțiunea sa, scriitorul și publicistul Nicolae Băciuț, redactor-șef al revistei «Vatra veche», a vorbit despre limba română ca formă fundamentală a identității și memoriei noastre: „Ziua Limbii Române ne amintește că limba în care ne-am născut este una dintre cele mai adânci forme ale identității noastre. Ne naștem într-o țară, într-o familie, într-un timp, dar ne naștem și într-o limbă. Prin ea învățăm să numim lumea, să ne rostim bucuriile și durerile, să ne spunem iubirea și să ne înălțăm rugăciunea către Dumnezeu. De aceea am spus cândva, într-un poem dedicat acestei sărbători: «E ziua ta în fiecare zi». Limba română nu poate încăpea într-o singură zi, fie ea și una de sărbătoare. Ziua ei este ori de câte ori un copil rostește primele cuvinte românești, ori de câte ori deschidem o carte, ori de câte ori citim un vers din Eminescu, Arghezi, Blaga sau Nichita Stănescu, ori de câte ori un român aflat departe de țară își aude graiul și simte că, pentru o clipă, s-a întors acasă”.

Evocând legăturile sale mai vechi cu Muzeul „Mihail Sadoveanu” și cu aceste locuri, Nicolae Băciuț și-a amintit că, la începutul anilor 1981, a fost premiat aici pentru debutul său literar. Reîntâlnirea cu Vovidenia a prilejuit și o mărturisire despre felul în care înțelege limba maternă: „Pentru mine, limba română este deopotrivă pământ și cer, izvor și mare, limba în care m-am născut, ca rugăciune și-nchinare. Nu este numai un mijloc prin care comunicăm, ci și locul nostru de întâlnire cu cei care au fost înaintea noastră și, în același timp, moștenirea pe care o lăsăm celor care vin după noi. Noi trecem, cuvintele rămân, generațiile se schimbă, dar limba păstrează în ea memoria unui popor”.

Gazda evenimentului, arhim. Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia și custode al muzeului, a prezentat celor prezenți aspecte din istoria așezământului și a casei memoriale, oprindu-se asupra locului pe care limba română îl ocupă în universul literar sadovenian. „În concepția lui Mihail Sadoveanu, limba română este mijlocul prin care un popor își exprimă gândurile, dar și una dintre cele mai trainice forme ale memoriei și identității sale. În cuvintele ei se păstrează glasul mamei și al părinților, rostirea satului, înțelepciunea oamenilor simpli, ecoul vechilor cronici și experiența atâtor generații care au trăit, au crezut, au iubit și au nădăjduit pe acest pământ. Sadoveanu însuși a făcut din opera sa o mărturie a acestei continuități, așezând laolaltă frumusețea graiului moldovenesc, savoarea cuvântului popular și solemnitatea limbii cronicarilor. Pentru el, cuvântul românesc vine încărcat de istorie și de viață, asemenea unui râu care își adună apele din multe izvoare și le poartă mai departe, fără să-și uite obârșia. A păstra limba, a o vorbi îngrijit și a-i descoperi frumusețea înseamnă, așadar, fidelitate față de cei care ne-au încredințat-o și, deopotrivă, responsabilitate față de generațiile cărora le-o vom lăsa moștenire”.

Manifestarea s-a încheiat cu un program artistic susținut de Grupul vocal „Muguri noi” de la Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” din Vânători-Neamț. Sub îndrumarea doamnei director Nadia Sângeab și a doamnei profesoare Doina Paga, elevii au adus în fața publicului poezii și cântece dedicate limbii române, încheind prin rostire și cântare o întâlnire așezată sub semnul limbii, culturii și memoriei românești. (M.D.)