În cuvântul de învăţătură rostit, Ierarhul Huşilor, pornind de la relatarea Sfântului Evanghelist Luca despre momentul în care Hristos i-a trimis pe Apostoli la propovăduire, a explicat cuvintele Domnului consemnate în capitolul 10, versetul 20: „Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri”: „În pericopa evanghelică ni se vorbeşte despre autoritatea pe care Hristos a dat-o ucenicilor Săi şi, prin ei, ne-a dat-o şi nouă, celor ce suntem slujitorii Lui. Hristos îi încredinţează că vor primi puterea de a călca peste şerpi şi peste scorpii. De ce foloseşte Mântuitorul această imagine, a şerpilor şi a scorpiilor, când vorbeşte de autoritate, de putere? Din punct de vedere biblic, spiritual, şarpele este simbolul blestemului, al tentaţiei, iar scorpiile sunt simbolul răutăţii, al vicleniei, a tot ceea ce este negativ. Hristos le-a dat apostolilor această putere, însă, în acelaşi timp, le spune să nu se bucure că au autoritate duhovnicească asupra duhurilor răutăţii. Aşa ar trebui să fim noi, slujitorii Domnului, să avem această autoritate care să izvorască din harul pe care ni-l dă nouă Dumnezeu”.