În sunet de bucium, ierarhul a fost întâmpinat, potrivit obiceiului din Bucovina, cu pâine şi sare de către copii ai parohiei îmbrăcați în port popular specific zonei. Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Slujba a avut loc pe un podium special amenajat în apropierea lăcașului de cult.

Din sobor au făcut parte și clerici din cadrul Centrului Eparhial, precum și părintele Ioan Doru Budeanu, Protoiereu al Protopopiatului Suceava I.

Alături de numeroși credincioși, la eveniment au participat și oficialități locale, printre care și domnul Ioan Lungu, Primarul Municipiului Suceava.

După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a rostit un cuvânt de învățătură referitor la momentul în care Sfântul Apostol Toma s-a arătat mai puțin încrezător în învierea Mântuitorului. „Domnul Hristos S-a pogorât din smerenia Lui cea mare, din dragostea Lui cea mare, la neputința omenească. Putea să ceară de la Toma și avea tot dreptul să ceară și de la toți apostolii o credință mai puternică. (...) Nu doar Toma avea nevoie să vadă în palmele Celui care Se arată semnul cuielor și să pună degetul în semnul cuielor și să vadă el coasta și să pună mâna în coasta Învățătorului ca să se convingă. (...) Domnul a trecut prin ușile încuiate și le-a arătat mâinile și coasta Sa celor zece apostoli, în seara de Înviere, când nu era Toma. Din proprie inițiativă Domnul Hristos, știindu-le frica, știindu-le și îndoiala, le-a arătat mâinile și coasta Sa, chiar dacă nu au cerut-o; cel puțin nu au cerut-o cu vorba, cu cuvântul.”

În continuare, Preasfinția Sa a subliniat faptul că puterea credinței diferă de la o persoană la alta, iar acest lucru nu trebuie fie dublat de judecata aproapelui, mai ales că singurul care poate aprecia nivelul credinței este însuși Dumnezeu. „Credința este diferită. Nu mă refer la credința atunci când vorbesc de confesiune, ci la credința noastră lăuntrică. Vorbesc acum de ograda noastră, de biserica noastră; nu toți oamenii au credință la fel. (...) Credința mea, credința ta și a ta nu sunt de aceeași intensitate. Numai Dumnezeu cântărește până la urmă, eu nu prea am dreptul să-mi cântăresc, să-mi evaluez credința în comparație cu ceilalți, ci doar cu a cuiva care este mai presus decât mine. Să-mi cântăresc credința mea, să mă raportez la cineva care are mai multă credință, la credința sfinților, la credința oamenilor drepți. Dar nouă ni se cere să nu defăimăm pe cei care au o credință pe care noi o considerăm a fi mai mică sau nedeplină.”

Preasfințitul Părinte Episcop-Vicar a prezentat exemple din Noul Testament cu privire la cei care au fost mai mult sau mai puțin întăriți în credință și i-a îndemnat pe cei prezenți să nu-i judece pe cei care înțeleg diferit manifestarea credinței în Hristos, cu atât mai mult în această perioadă de pandemie, în care teama i-a însoțit  pe mulți dintre credincioși. „Să ne acceptăm și să ne primim unii pe alții, să nu ne judecăm unii pe alții și mai ales noi, cei care poate suntem mai familiarizați cu cele ale Bisericii, cu cele ale credinței, cu cele ale ritualului, ale cultului, să avem îngăduință și pentru cei care încă nu au ajuns la deplinătatea aceasta.

În încheiere, ierarhul a vorbit despre dragostea care sporește puterea credinței, dragoste care va dăinui în veșnicie. „Credința împreună cu dragostea să ne însoțească, pentru că dragostea e mai mare decât credința. Când îl iubești pe celălalt nu-ți mai pui problema de încredere în celălalt, pentru că îl iubești. Și dacă vom învăța să-l iubim pe Dumnezeu, atunci nu vom mai avea semne de întrebare despre Dumnezeu și cu cât mai mare va fi dragostea, cu atât mai mare va fi și credința. Și după ce vom trece din lumea aceasta, zice Sfântul Apostol Pavel că și nădejdea va trece, că nu va mai fi nevoie de ea, și credința se va sfârși; într-un fel, nu va mai fi nevoie de credință în împărăția lui Dumnezeu, va fi vedere atunci și singură va rămâne dragostea.”

La final, părintele paroh Cristian Băițan Turenschi i-a mulțumit ierarhului pentru binecuvântare și tuturor celor prezenți pentru împreuna rugăciune.

Scurt istoric

Ridicarea bisericii închinate Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din cartierul  Burdujeni, Suceava, a început în anul 1996 când, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, părintele Ioan  Danalache a început construcția unui paraclis de lemn, prima liturghie săvârșindu-se în Duminica Floriilor a aceluiași an. A urmat construirea bisericii mari, din cărămidă, lucrările continuând pe parcursul anilor prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu și prin darurile credincioșilor, precum și prin implicarea părintelui Ioan Danalache și a fiului său, părintele Ioan Augustin Danalache.

Din toamna anului 2015, părintele paroh Cristian Băițan Turenschi a continuat cu râvnă și dragoste pentru Hristos lucrările începute, demarând totodată ample acțiuni de reparații și de înfrumusețare a lăcașului de cult. Lucrările privind pictura interioară a bisericii continuă și în prezent.

Sursa: arhiepiscopiasucevei.ro