Dintr-o nemăsurată iubire, Dumne­zeu a făcut lumea. Lucrarea aceasta a durat şase zile. În ziua a şaptea, Atotputernicul  s-a odihnit, cercetând minunata sa Creaţie.

Măreaţa înfăptuire era bine închegată şi armo­nioasă, pacea şi bunăvoirea domneau, căci ura şi duşmănia nu-şi găsiseră loc în acel timp...

Domnul privea cu bucurie în juru-I, peste câmpii, coline, dealuri, piscuri ameţitoare, pră­păstii, peste izvoare, râuri, fluvii, cascade, mări şi oceane şi inima I se bucura la vederea nenu­măratelor vieţuitoare ce populau uscatul şi apa, a nenumăraţilor fluturi care se îmbătau de mireasma florilor şi roadelor, a nenumăratelor feluri de pomi, arbuşti şi ierburi ce împodobeau pământul, de la malul mării, până în vârful mun­ţilor. Deplina armonie de pe pământ era însoţită de armonia văzduhului: vânturi, ploi, zăpezi, anotimpuri se înlănţuiau după rânduiala lor, iar deasupra, cei doi luminători deosebeau ziua şi noaptea. Soarele avea timpul său, iar blânda lună pe al ei. Străluminatul soare umbla sin­gur, dar blânda doamnă a nopţii era însoţită de puzderie de stele. Stelele erau fiinţe minunate. Ziua dormeau în culcuşuri de roze albe şi nori pufoşi, printre îngerii care cântau cu glasuri cereşti cântări minunate, întrerupte de clinchet sfânt de clopoţei...

Noaptea, preschimbate în dalbe zâne, coborau pe pământ pentru a se bucura de frumuseţea lumii de aici. Se alergau cu luceferii prin văi şi vâlcele, sunetul glasurilor lor sporind armonia nopţilor luminoase. Aceasta, cât erau copile... 

Doar o mică şi delicată steluţă sta lângă maica Lună... Domnul se miră:

- Dar tu, Steluţo, de ce te ascunzi în spatele mamei tale şi nu zburzi alături de suratele tale?

- E nespus de sfioasă!, răspunse dalba doamnă a nopţii. Şi tocmai îmi povestea ce vis a avut: cum se făcea că este o stea mare şi luminoasă, care a plecat într-o lungă călătorie de la Soare-Răsare la Soare-Apune, peste mări şi peste ţări, şi a ajuns în locul naşterii celui mai mare împărat...

Domnul o privi preţ de o clipă, apoi, gânditor şi zâmbind în barba-I albă, spuse:

-Micuţă Steluţă, visul tău se va adeveri. Când va sosi ceasul, vei avea cinstea să fi Călă­uza celor trei Mari Învăţaţi, care vor merge la Betleem să-L cinstească pe Fiul Meu. Tu vei vesti lumii întregi un nou început...

(Povestiri pentru copii după tradiția ortodoxă, Editura Sophia, București, p. 7)