Lupta de la Baia - 1467 (imagine din cartea lui Johannes de Thurocz, Ausburg, 1488) Polonia și Ungaria aveau interese proprii în Moldova. În acest context internațional extrem de complicat, Ștefan cel Mare, domnul Moldovei a reușit să mențină echilibrul și să asigure țării sale o existență politică autonomă. La începutul domniei, Ștefan cel Mare a acceptat suzeranitatea regelui Poloniei. În anul 1467 Ștefan cel Mare îl invinge pe Matei Corvin (regele Ungariei), în lupta de la Baia. Prin această victorie sunt respinse pretențiile de suzeranitate ale maghiarilor. Lupta de la Baia dintre viitorii aliați în lupta împotriva Imperiului Otoman, Ștefan cel Mare și Matei Corvin, are la bază conflictul dintre Aron Vodă, ucigașul domnitorului moldovean, refugiat la curtea regelui maghiar, și dorința Ungariei de a impune pe tronul Moldovei un domnitor aservit intereselor sale. Astfel, Matei Corvin ridică în 1467 o oaste de 40.000 de cavaleri, nu înainte de a potoli răscoala țăranilor ardeleni de care Ștefan nu era străin. La 11 noiembrie, ungurii se aflau deja la Brașov, iar următoarea destinație era pasul Oituz, trecerea spre Moldova. Bine întărit de către domnitorul muntean, pasul se dovedește o nucă tare pentru Matei Corvin, luptele surde din trecătoare dovedindu-se fatale pentru mulți dintre ostașii săi. Și totuși, regele ungur reușește să treacă. La 19 noiembrie, târgul Trotușului este devastat. Nu sunt cruțați nici măcar copiii și preoții. Urmează Bacăul, Romanul și se părea că armata lui Corvin avea să ia și Suceava. Anticipând următoarea mișcare a ungurilor, la 15 decembrie 1467, Ștefan cel Mare, alături de 12.000 de oșteni, asediază Romanul, locul de campare al armatei ungare, după ce incendiase orașul din toate părțile. Luptele sunt extrem de violente, cu multe victime de ambele părți. În zorii zilei, panicați, ungurii încep să se retragă în dezordine. Până și regele Matei Corvin este purtat pe targă, rănit grav de o săgeată cu trei vârfuri și de către o lance. Doar indecizia vornicului Isaia de a ataca acolo unde îi ordonase Ștefan voievod face ca Matei Corvin să rămână necapturat și să ajungă, alături de rămășițele armatei sale, în Ungaria. Dar nu era decât începutul. Dornic să arate că Moldova nu mai este un loc deschis jefuitorilor, voievodul moldav pătrunde în anul 1468 în Ardeal, prădând și pedepsind trupele ungurești pentru cutezanța de a se fi opus moldovenilor. Nu era decât semnul că pe tronul Moldovei urcase un principe demn de orice națiune europeană și că nicio putere medievală nu avea să ia ușor mica națiune română din mâinile celui mai mare voievod al ei.