Mănăstirea Agapia Veche (localitatea Agapia, județul Neamț, România) Mănăstirea Agapia Veche este un locaș de cult situat către nord, la aproximativ doi kilometri de Mănăstirea Agapia cea Nouă (cunoscută și ca Agapia din Vale), într-o poiană adăpostită de păduri înalte și dese. Acest locaă de rugăciune reprezintă punctul de început al vestitului așezământ monastic cunoscut astăzi drept Mănăstirea Agapia. Începuturile vieții monahale de pe aceste locuri au făcut-o călugării sihaștri. În a doua jumătate a secoului al XIV-lea, monahii iubitori de liniște și rugăciune, sub conducerea cuviosului Agapie, au ridicat un schit din lemn, pe locul numit astăzi „Livada părinților“. De la acest sihastru și-au primit numele mănăstirea, munții din jur, valea cu pârâul și mai apoi satul și comuna. Locul din muntele acoperit de păduri a fost desțelenit prin munca grea a monahilor din schit care au sădit mulți pomi fructiferi; de aceea și locul se numește pânaă astăzi „Livada Părinților“. La sfârșitul secolului al XV-lea, pe locul în care a sihăstrit cuviosul Agapie și ucenicii acestuia, s-a construit o nouă biserică din lemn și câteva chilii. Actualul loc este cunoscut și sub denumirea de „Poiana lui Eufrosin“. Cu timpul, numărul sihaștrilor de aici a crescut, biserica devenind neîncăpătoare. Drept urmare, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, domnitorul Moldovei, Petru Rareș și doamna Elena au contribuit la construcția unei noi biserici din piatră, pe locul celei vechi, pe care au înzestrat-o cu odoare și moșii. Până în secolul al XVII-lea, mănăstirea a avut o perioadă de glorie, fiind un important lăcaș de închinăciune și de cultură. Aici au ucenicit și au învățat mulți feciori de boieri și domni, unii dintre ei ajungând episcopi, mitropoliți sau domnitori ai Moldovei. Dintre ierarhi amintim doar pe mitropoliții Mitrofan și Nicanor sau Isaia al Rădăuților. Dintre domnitori, amintim pe domnitorul Aron-Vodă (1591-1595), de care se leaga legenda încrustată cu litere vechi și cam șterse de vreme, pe o stâncă ce este cunoscută sub numele de „Piatra lui Aron-Vodă“, situata cam la jumătatea distanței, pe drumul ce duce de la Agapia din Deal la Agapia din Vale. Terenul instabil și spațiul de extindere limitat au determinat, în secolul al XVII-lea, strămutarea în vale a călugărilor, gospodăriilor și anexelor. Mănăstirea Agapia din Deal a rămas o sihăstrie, un sălaș al schivnicilor bătrâni, iubitori de liniște și de viață aspră pustnicească. Biserica, cazută în ruină, purtând hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“, a fost reconstruită și ctitorită în anul 1680 de către Anastasia Doamna, soția lui Gheorghe Duca-Vodă, adăugându-i un nou hram, „Schimbarea la Față a Domnului“ (6 august) În perioada anilor 1990-1994, au fost necesare demolare bisericii și înălțarea unui nou lăcaș, pe o temelie de beton armat, placată cu piatră, bine implantată în roca muntelui. Biserica, mult mai înaltă și mai încăpătoare este construită din bârne groase din brad, îmbracate în exterior cu draniță, cu pereți ornamentați, cu un brâu sculptat, din stejar. În această vatră sihăstrească s-au nevoit și sfinții cuvioși Rafail și Partenie prăznuiți la 21 iulie.