Mănăstirea Cămărășeasca (Hram: „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“; Târgu Cărbunești, județul Gorj, România) Mănăstirea Cămărășeasca este așezată pe malul drept al râului Gilort, la nord-est de orașul Târgu-Cărbunești. Este zidită în anul 1780 de către Polcovnicul Mihai Colțescu în timpul Voievodului Alexandru Ipsilanti. Biserica are formă de corabie cu zidul foarte gros, din cărămidă, având clopotnița deasupra pronaosului, fiind o caracteristică a sfârșitului de secol al XVII-lea. Pridvorul este sprijinit pe stâlpi de piatră în stil brâncovenesc, cu arcade în formă de semicerc. În pridvor există două morminte: al lui Toma Cămărășescu și al soției lui. Pictura din pronaos – în dreptul ușii la intrare – reprezintă pe ctitorul Mihail Colțescu cu soția Catrina și familia lui; în stânga ușii, pe fiul lui Mihalache Colțescu cu soția Luxa și familia. Catapeteasma este zidită și împodobită în dreapta cu icoanele Împărătești ale Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Gheorghe cu Sfinții Apostoli Petru si Pavel, iar în stânga cu icoanele Maicii Domnului, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae, Sfânta Parascheva. Pictura este făcută în frescă la 1831 de Matei si Gh. Zugravu. Biserica este împrejmuită cu zid de apărare făcut din piatră de râu. De-a lungul vremurilor vitrege biserica a avut de suferit. În 1916 biserica a servit ca punct de observație, iar în timpul retragerii armatei de la Jiu, a fost lovită de gloanțe. A servit întotdeauna drept cetate de apărare contra cotropitorilor. Era aici un loc de refugiu al boierilor atunci când ei erau atacați de turci și haiduci. Ultima urmașă a ctitorului a fost Anica Colțescu, fiul ei Toma Cămărășescu – om de mare cultură, prefect al Gorjului. În 1880 s-au făcut reparații la biserică și a fost înzestrată cu obiecte de cult de mare valoare. În 1920 marele istoric Nicolae Iorga a vizitat această biserică și a fost profund impresionat, apreciindu-i foarte mult tezaurul artistic și semnalând-o Comisiei Monumentelor Istorice, care o declară imediat monument istoric. În 1928 fiicele lui Toma, Ana și Nissa Cămărășescu au constatat degradarea monumentului și au făcut reparații la acoperiș și zidul de apărare. Tradiția spune că din pronaos pornea un tunel subteran prin care în caz de pericol se putea ajunge pe malul drept al Gilortului. Acesta s-a surpat în anul 1946, dar urmele se mai văd și astăzi. O nouă restaurare, făcută în perioada anilor 1967-1969 de către preotul Solomon Moțocu, a constat în acoperirea bisericii cu tablă și repararea zidului înconjurător. După această dată biserica a rămas în părăsire până la 1 septembrie 1994 când cu încuviințarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Nestor, Mitropolitul Olteniei s-a redeschis Mănăstirea Cămărășeasca. Binecuvântarea locului și strădania măicuțelor vor face în scurtă vreme ca Mănăstirea să devină un etalon al duhoviciei în zona Gilortului.