Mănăstirea Ciucea (Hram: „Nașterea Maicii Domnului“; comuna Ciucea, județul Cluj, România) Între două mari orașe ale Transilvaniei: Cluj-Napoca și Oradea, la Ciucea, „acolo unde apele Crișului se despart în trei brațe, supuse parcă unui magnetism, izvorând de sub stânca dealului care le absoarbe în dreptul casei lui Goga“, frumusețea Apusenilor este încoronată de o bisericuță – monument istoric – care a fost adusă din dorința poetului „pătimirii noastre“, dintr-o comună sălăjeană, Gălpâia, de către soția acestuia, Veturia Goga, după moartea poetului. Bisericuța de la Ciucea a fost adusâ în scopul întemeierii unei mănăstiri (Document – Octavian Goga. Un testament nerespectat – din Arhiva Arhiepiscopiei Clujului, „Renașterea“, decembrie 1993), fapt care a fost împlinit, dar care n-a durat decât puțină vreme, pentru că puterea comunistă, rivalizând mânia generalului Bukow, care în urmă cu veacuri a distrus circa 150 de biserici si mănăstiri ortodoxe românești, a procedat la fel (în 1945 mănăstirea a fost închisă de comuniști). Cu mari dificultăți, în anul 1994 a fost reînființată Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului“, nu dintr-un moft, ci dintr-o necesitate majoră de ordin spiritual, pentru că lipsa acestor biserici și mănăstiri distruse a fost resimțită adânc de poporul român transilvănean, astfel încât reînfiriparea unui așezământ monahal a polarizat sufletele românilor pline de dor dumnezeiesc. Numai că la mănăstirea de la Ciucea, bisericuța de lemn care este monument istoric nu poate sluji ca loc de reculegere, de mângâiere și întărire sufletească nici pentru măicuțe, nici pentru credincioșii și vizitatorii care vin și, în loc să găsească ceea ce au nevoie, o găsesc încuiatã. Găsesc însă, cei care nu se întorc, dezamăgiți, în urmãtoarea clipă după ce au văzut lacătul de la intrare, o ușă deschisă permanent, care duce la paraclisul închinat tot Maicii Domnului – „Soborul Maicii Domnului“. Se speră că în viitor și bisericuța de lemn să fie redată cultului liturgic.