Cu ajutorul Domnului, sâmbătă, 27 ianuarie 2018, la Mănăstirea Sihăstria Putnei s-a săvârşit slujba de pomenire a părintelui Proclu la un an de la adormirea sa, precum şi lansarea cărţii „Părintele Proclu – file de Pateric”, carte editată de Mănăstirea Sihăstria Putnei şi care se doreşte a fi un omagiu adus părintelui Proclu.

Redăm cuvântul părintelui stareț Nectarie Clinci, rostit cu ocazia acestui eveniment:

Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,

Văzându-vă astăzi în biserică în număr atât de mare la pomenirea de un an a părintelui Proclu, inima îmi spune că toți l-aţi iubit pe părintele și de aceea sunteţi astăzi aici. Și de ce l-ați iubit pe părintele Proclu? Pentru că și el v-a iubit pe toți cei ce i-ați trecut pragul chiliei sale  și  a dăruit fiecăruia o parte din inima sa. Ați simțit, așadar, cu toții dragostea necondiționată a părintelui, ați simțit puterea rugăciunilor sale, ați simțit că suferea atunci când sufereați și se bucura atunci când vă bucurați. Aţi văzut cum părintele își făcea întotdeauna timp să vă primească, să vă asculte, să vă adreseze un cuvânt de mângâiere sau un sfat duhovnicesc, și, mai ales, să se roage pentru dumneavoastră!

După cum știți, mănăstirea noastră a adresat anul trecut, după adormirea părintelui, o invitație către toți cei care l-au cunoscut și l-au iubit să ne trimită mărturiile și experiențele pe care le-au trăit lângă părintele Proclu.

Ar merita să-i pomenim acum pe toți cei care au contribuit la realizarea acestei cărți, dar din lipsă de timp, amintim doar câteva nume, cerându-ne iertare celorlalți și mulțumindu-le pe această cale tuturor.

Părintele Răzvan Ionescu din Franța este primul care a răspuns invitației noastre și care ne-a încurajat să ducem la bun sfârșit această lucrare. Este prezent în paginile cărții şi părintele arhimandrit Mihail Stanciu de la Mănăstirea Antim din București.  Despre pocăinţa adâncă a părintelui Proclu ne-a vorbit duhovnicul său, părintele Ovidiu din Neamț. Părintele stareț Melchisedec de la Mănăstirea Putna a evidenţiat smerenia părintelui, dar şi modul în care se raporta la probleme actuale ale Ortodoxiei.

Minunat este faptul că am primit scrisori şi mailuri nu doar de la oameni maturi, ci și de la copii. Astfel, puteți citi în carte și mărturia minunată a unei fetițe de 14 ani, Teodora, care mărturisește: „De multe ori mă gândesc la lucrurile pe care ni le-a spus părintele și în fiecare găsesc un înțeles adânc. De fiecare dată sunt copleșită de plecarea lui dintre noi, dar totodată încolțește bucurie în suflet când mă gândesc că se roagă pentru mine și mă ajută neîncetat.”

Nu putem să nu le pomenim și pe surorile părintelui, monahiile Filofteia și Agafia, care ne-au împărtășit câteva amintiri din copilăria părintelui și aspecte legate de familia în care a crescut.

Ne-a făcut o mare bucurie să se alăture acestei lucrări Înaltpreasfințitul Hierotheos Vlahos, mitropolit de Nafpaktos şi Sf. Vlasie, pe care cu toții îl cunoașteți. Am primit de la Înaltpreasfinţia sa un cuvânt despre viața pustnicilor, ca unul care a cunoscut îndeaproape mai mulți pustnici și a scris despre ei.

Am simțit din plin ajutorul părintelui Proclu pe tot parcursul acestui an. Nu știam când am început lucrarea dacă o vom duce la bun sfârșit, nu știam dacă vor fi suficiente mărturii astfel încât să scoatem o carte.

Mulțumim Înaltpreasfințitului Părinte Pimen pentru binecuvântare și rugăciuni. Mulțumim tuturor ostenitorilor, monahi și monahii, ieromonahi, preoți de mir și credincioși care au dat mărturii. Mulțumim părinților din mănăstire care au contribuit la realizarea aceastei cărţi, precum și redactorilor de la revista „Familia ortodoxă”. Mulțumim Preasfințitului Părinte Damaschin, care pe vremea când era viețuitor al mănăstirii noatre a început această lucrare, dar care şi după ce a primit ascultarea de episcop nu ne-a uitat, ci cu multă dragoste a scris prefața cărţii. Chiar îmi spunea cineva „Părinte, nu cred că ar fi scris altcineva o prefață așa de frumoasă!“

Și pentru că am fost întrebat: „Părinte Stareț, s-au întâmplat minuni la mormântul părintelui Proclu?”,  am să vă povestesc o întâmplare minunată cuprinsă în paginile cărții, petrecută cu o credincioasă care vine la noi la mănăstire.

Soţul acestei femei a participat în martie, anul trecut, la parastasul de 40 de zile al părintelui Proclu, unde a primit un colac de pomană de sufletul părintelui. S-a întors acasă, a pus colacul într-un dulap, chiar în punga în care l-a primit și l-a lăsat acolo. În Postul Adormirii Maicii Domnului, pe când era la masă cu soţia a constat că nu mai aveau pâine în casă. Căutând a găsit chiar acel colac de la pomenirea de 40 de zile. I-a oferit și soţiei o bucată, iar aceasta de îndată ce l-a luat în mână a făcut o criză și a început să se manifeste urât. A reușit în cele din urmă să mănânce și a simțit cum acel colac îi ardea pe demonii care o posedau. Din evlavie a hotărât ca restul de colac să-l ia dimineaţa ca anafura.

Sunt convins pe deplin că părintele Proclu se roagă atât pentru cei care l-au cunoscut, dar și pentru cei care nu l-au cunoscut pe când trăia, dar îi cer ajutorul cu credință.

Un părinte din Sfântul Munte spunea că om mare nu este bogatul sau săracul, intelectualul sau omul simplu, ci om mare este acela care îl iubeşte pe Dumnezeu. Iar părintele Proclu a fost cu adevărat om mare, căci mult l-a iubit pe Domnul!

(sursa: http://www.sihastriaputnei.ro)