Mănăstirea Techirghiol (Str. Ovidiu nr. 5, oraș Techirghiol, județul Constanța) Mănăstirea Techirghiol, aflată în stațiunea balneară Techirghiol, își are începutul în anul 1928, când patriarhul Miron Cristea cumpără aici o casă cu 16 camere. Aici, patriarhul a înființat un sanatoriu preoțesc, deservit de câteva monahii, pentru clerul din întreaga țară. Între anii 1965-1967, patriarhul Justinian a inițiat lucrări de renovare și de extindere a căminului (s-a lărgit și supraetajat aripa dreaptă) iar între anii 1975-1977 a construit aripa stângă a complexului și partea perpendiculară care unește cele două aripi, dând complexului aspectul tradițional al mănăstirilor (mai ales al celor brâncovenești) – de careu închis. În data de 15 august 1951 patriarhul Justinian a săvârșit slujba de sfințire a noii bisericuțe din lemn (din secolul al XVII-lea) adusă aici din Transilvania. Hramul inițial, „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ a fost schimbat cu cel al „Adormirii Maicii Domnului“. Construită de către obștea sătească din satul Maiorești, județul Mureș, în sec. al XVII-lea, bisericuța a fost mutată în anul 1934 de către regele Carol al II-lea la Castelul Pelișor de la Sinaia, construindu-le localnicilor, în schimb, o biserică de zid. Având „o slăbiciune“ pentru bisericuțele de lemn, după cum însuși a mărturisit, patriarhul Justinian a reușit să o salveze mutând-o de la Sinaia unde, după instaurarea comunismului, rămăsese în paragină și restaurând-o la Techirghiol. Planul bisericii este un tip arhaic: dreptunghiular, cu partea de vest poligonală cu trei laturi și absida altarului, decroșată, poligonală cu cinci laturi. După transportarea ei la Techirghiol, restauratorii adaugă un pridvor sculptat și un turn de clopote cu foișor. În documentele care s-au păstrat în legătură cu această bisericuță se amintește că exista o clopotniță, situată însă separat de corpul bisericii propriu-zise. Pereții bisericii sunt alcătuiți din bârne de stejar de grosime variabilă între 25-30 cm, suprapuse orizontal și îmbinate într-o tehnică specifică lăcașurilor de lemn din Transilvania numită „coadă de rândunică“ iar în unele locuri prin cuie de lemn. Aceste bârne au un aspect natural, nefiind finisate, păstrându-se astfel caracteristicile trunchiului de stejar din care au fost tăiate. Întregul ansamblu este împrejmuit de un brâu median cu aspect de funie împletită, simbol al comuniunii sau o modalitate de delimitare simbolică a spațiului sacru. Întreg edificiul a fost înălțat pe un postament de piatră de Techirghiol, punându-se astfel și mai bine în valoare frumusețea și armonia acestei bisericuțe de lemn. Pictura s-a realizat în mai multe etape de diverși zugravi din zonă. Este una din puținele biserici de lemn care și-a păstrat integral pictura și care poartă duhul țăranului român transilvănean pe meleagurile dobrogene. În incinta mănăstirii se află și o clădire destinată clerului superior, construită în anul 1953 și unde a avut loc cel de-al IV-lea „Dialog ecumenic interconfesional“ în 1985. În același perimetru se află și fântâna cu statuia Sfântului Pantelimon, sculptată în bronz de renumitul sculptor român Ion Jalea și adusă de patriarhul Justinian de la spitalul „Sf. Pantelimon“ din București. Având în vedere că obștea monahală s-a mărit considerabil, în anul 1995 schitul „Sfânta Maria“ se transformă în mănăstire cu statut juridic, având hramul „Adormirea Maicii Domnului“. La ora actuală, mănăstirea are 43 de viețuitoare care îmbină rugăciunea cu diverse activități gospodărești și artistice. Astfel s-a înființat aici un atelier unde maicile execută icoane bizantine în tehnica tempera, goblenuri, ouă încondeiate, metanii, semne de carte etc. Pe timp de vară, mănăstirea asigură cazare (aproximativ 200 locuri) și masă credincioșilor și celor ce doresc să-și petreacă aici concediul oferind și posibilitatea de a urma un tratament balnear, cu aparatură modernă și asistență de specialitate. În această mănăstire viețuiește unul dintre cei mai mari duhovnici ai României, părintele arhimandrit Arsenie Papacioc.