Mântuitorul Hristos o alcătuiește pe Eva din coasta lui Adam - Frescă sec. XVI, Mănăstirea Sucevița „Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și, dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam“ (Facere 2, 21-22) Creată „dintr-o coastă“, Eva este luată din ceea ce este mai scump omului, din propria lui viață. Ea este luată din „viața“ bărbatului și ea însăși va deveni dătătoare de viață, „mama tuturor celor vii“.De altfel, Adam recunoaște aceasta prin salutul pe care îl adresează femeii: „Iată, aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său“ (Facere 2, 23). Că este luată chiar din partea sa, din viața sa, este reliefat și de etimologia populară a cuvântului ebraic pentru „femeie“. În limba română, din păcate, jocul de cuvinte nu se mai poate observa, dar în limba ebraică există o paronimie între bărbat (iș) și femeie (ișșa). Ieșirea Evei din coasta lui Adam a fost valorificată și în alte zone teologice. De exemplu, coasta lui Adam care a fost transformată în Eva, viață, este avută în vedere și în Noul Testament. Pe Cruce, coasta Mântuitorului, Noul Adam, a fost împunsă cu sulița și din ea au ieșit sânge și apă (Ioan 19, 34; cf. I Ioan 5, 6). Sângele arată jertfa (Mântuitorul, de altfel, era deja mort - cf. Ioan 19, 33), iar apa simbolizează viața (cf. Ioan 4, 14). Întâlnim, deci, aceleași elemente, jertfa și viața, pe care le-am regăsit și în narațiunea creației. Adam cel Nou, Hristos, Își oferă și El coasta/viața pentru însănătoșirea omenirii bolnave de păcat. Coasta Lui nu se mai transformă în femeie, ci în Biserică, Noua Sa Mireasă. Eva își ratase misiunea de „mamă a tuturor celor vii“, pe când Biserica devine noua Evă, Viață și Mamă. Ca și Eva, Biserica este creată de Hristos prin jertfă și din Sine. Eva a păcătuit și l-a atras în păcat și pe Adam, Biserica este însă „fără pată sau zbârcitură“ și îl mântuiește pe om.