„Acesta este atât un genocid uman cât și unul cultural”, le-a transmis miercuri dimineață parlamentarilor de la Comisia de afaceri externe, sora Diana Momeka din rândul surorilor Dominicane a Sfintei Ecaterina din Siena, fostă locuitoare a Mosulului, Irak. „Creștinii din Irak au fost primii veniți în acel loc. Puteți citi despre noi în Vechiul Testament. Creștinii au venit în Irak încă din primele zile prin predicile și mărturisirea Sfântului Toma și a altor Apostoli și Părinți ai Bisericii. În timp ce strămoșii noștri s-au confruntat cu numeroase persecuții, aceștia au rămas pe pământul lor, formând o cultură care a slujit umanității timp de decenii întregi. Noi, în calitate de creștini, nu vrem, și nici nu merităm să plecăm sau să fim dați afară din țara noastră așa cum nici voi nu vreți să plecați sau să fiți dați afară din a voastră. Însă persecuțiile recente cu care se confruntă comunitatea noastră sunt cele mai crunte din istorie”.

Pe măsură ce ISIS continuă să recruteze militanți, armata teroristă islamică ucide creștinii din Irak, ștergând de pe teritoriul țării orice mărturie istorică a faptului că această religie ar fi existat în regiune. Femeile creștine sunt violate de către militanții ISIS ca mijloc de convertire la islam, siturile istorice sunt distruse, iar sute de mii de creștini și alte minorități religioase au fost obligate să își părăsească căminele.

„Pe 10 iunie, 2014, așa zisul Stat Islamic al Irakului și Siriei a invadat câmpia Ninive, acolo unde este situat orașul Qaraqosh. Începând cu orașul Mosul, ISIS a invadat oraș după oraș, dându-le creștinilor din regiune trei alternative: (1) convertirea la islam, (2) plătirea tributului (Al-Jizya) pentru ISIS și (3) părăsirea orașului (precum Mosul) cu nimic altceva decât hainele de pe ei. În timp ce această teroare s-a răspândind în întreaga zonă, până pe 6 august, 2014, Ninive a fost golită de creștini, și din păcate, pentru prima oară din secolul al șaptelea după Hristos, niciun clopot nu mai bate pentru slujbă în câmpia Ninive”, a declarat sora Momeka. „Începând cu iunie 2014, peste 120 000 de oameni au rămas fără casă în regiunea Kurdistan a Irakului, lăsând  în urmă patrimoniul și toată munca lor de secole. Această dezrădăcinare, acest jaf al posesiunilor creștinilor, i-a strămutat trupește și sufletește, golindu-i de umanitate și demnitate”.

Pe măsură ce SUA și partenerii de coaliție fac eforturi lente de a antrena soldații sirieni și irakieni pentru a se putea lupta cu ISIS, creștinii din zona sfâșiată de război imploră să se ia măsuri suplimentare pentru a ajuta armata kurdă. Aceștia au de asemenea nevoie de ajutor umanitar precum și de tratament medical și psihologic.

„Avem nevoie de o zonă de protecție” a declarat directorul pentru consolidarea păcii interconfesionale de la centrul universitar George Mason pentru Religiile lumii, Diplomație și remedierea conflictelor, Hind Kabawad, membru al comunității creștine din Siria. ISIS a distrus în special viețile a sute de femei și fete prin sclavie, viol și teroare, fapte fără precedent în Siria. Fetele și femeile sunt astfel subiectul terorii din toate punctele de vedere. În afară de încălcările crase ale drepturilor omului, ISIS a căutat să distrugă aceste comunități prin ștergerea moștenirii culturale și religioase – atacând bisericile, moscheile, altarele și siturile arheologice istorice. Vizând arheologia asiriană, ISIS merge cu un pas mai departe dincolo de simpla curățire religioasă și etnică, pentru a șterge orice urmă istorică a poporului pe care l-a strămutat”.

Kabawat a explicat că orașele asupra cărora ISIS nu are control încă, trebuie protejate pentru „a ocroti cetățenii pe care caută să îi cucerească”.

„Strămutați cu forța, am realizat că planul ISIS este de a evacua țara de creștini și de a șterge orice urmă că am existat vreodată. Acesta este un genocid uman și cultural. Singurii creștini care au rămas în câmpia Ninive sunt aceia care sunt ținuți ostatici”, a declarat Momeka.

Servind ca o mică mărturie a comunităților istorice pe care ISIS vrea să le șteargă există o biblie scrisă de mână din Mosulul veacului al IX-lea. Din fericire, aceasta se află în siguranță în Muzeul Bibliei din Israel.