Tacitus: Numele li se trage de la Hristos, Care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus (Anale, 15, 44, 3 – trad. Guţu, Humanitas, 1995, 430)

Flavius Josephus: În vremea aceea a trăit Iisus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, L-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-L iubească cei ce L-au îndrăgit de la început. Căci li S-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole. De atunci şi până azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la Dânsul. (Antichităţi iudaice 18, 3, 3 – trad. I. Acsan, vol 2: Cărţile XI-XX, Bucureşti, 2001, 446)

Sf. Iustin: …pe bună dreptate cinstim pe Cel ce a fost Învăţătorul nostru cu privire la toate acestea şi Care pentru aceasta S-a născut, Iisus Hristos, Cel răstignit sub Pontius Pilat, guvernatorul din Iudeea de pe vremea Caesarului Tiberius, care aflase că acest Iisus Hristos a fost Fiul adevăratului Dumnezeu (…) (Apologia I, 13 – trad. Căciulă: Apologeţi de limbă greacă (PSB 2), 33).

Cu privire la datarea mai exactă a răstignirii, există două tradiții, una grecească și una latină.

Prima, provenită din cronologia lucană (Lc. 3:1), propune anul 33 (vezi, cel mai notabil, la Eusebie al Cezareei, dar și la Sf. Ciprian, Ilarie/Hylarius de Poitiers, Sf. Ambrozie sau Fer. Ieronim/ Hieronymus). În cadrul acestei tradiții, ziua Răstignirii era considerată a zecea zi a calendelor lui aprilie, adică 23 martie (cf., spre ex., Sf. Epifanie al Salaminei, Panarion 50, 1).

Eusebiu: În vremea aceea, potrivit Evanghelistului, în al XV-lea an al domniei lui Tiberiu și în al IV-lea an de guvernare a lui Pilat peste Iudeea, precum și într-o vreme când slujeau ca tetrarhi peste restul Iudeii Irod (cel tânăr), Lisanie și Filip, Mântuitorul și Domnul nostru Iisus, Hristosul lui Dumnezeu „avea ca la 30 de ani când a început să propovăduiască”… dacă Iisus și-a început propovăduirea sub arhieria lui Anna și a durat până în vremea lui Caiafa, înseamnă că întreaga lui propovăduire n-a durat chiar patru ani împliniți. (Istoria bisericească 1, 10, 1-2 – trad. Bodogae (PSB 13), 55)

Ieronim (Eusebiu): Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, după profeţiile care mai întâi vorbiseră despre El, a pătimit în anul al 18-lea al domniei lui Tiberius. (Cronica, 33 d.Hr.)

Tradiția latină a fixat evenimentul răstignirii în anul 29 (după Tertulian, urmat de un Lactanțiu, Sulpicius Severus ș. a.), în care L. Rubellius Geminus şi C. Furius Geminus au fost consuli (după Tacitus, Anale 5, 1). Fericitul Augustin este circumspect în privința datării, pe care, desigur, o cunoaște (Despre Cetatea lui Dumnezeu 18, 54). Tertulian a oferit acestei tradiții ziua de 25 martie (Sf. Epifanie, Fer. Augustin). Lactanțiu face excepție, împrumutând datarea tradiției cunoscute în Gallia (identică cu cea grecească).

Tertulian: Pătimirea s-a petrecut în vremea lui Tiberius, în timpul consulilor Rubellius Geminus şi Furius Geminus, în luna Martie, în vremea Paștilor, în a opta zi a calendelor lui aprilie și prima a Azimilor. (Împotriva iudeilor 8)

Lactanțiu: În ultimii ani (sic!) ai [domniei împăratului] Tiberius Caesar, după cum citim că s-a scris, în timpul consulatului celor doi Gemini, în ziua calendelor lui aprilie, Domnul nostru Iisus Hristos a fost crucificat de iudei. (Despre moartea persecutorilor 2, 1 – trad. Bejan, 45)

Lactanțiu: …în timpul domniei lui Tiberius Caesar. În cel de-al cincisprezecelea an al domniei acestuia, în timpul consulatului celor doi Gemini, în ziua a zecea înaintea calendelor lui aprilie, iudeii l-au răstignit pe Hristos. (Instituțiile divine 4, 10, 18)

*

   Suplimentar:

Pentru detalii și trimiteri: Jacques Moreau, Commentaire, în Lactance, De la mort des persécuteurs (I-II, SC 39),194-196. În general, pentru mărturiile perioadei, v. N. Zugravu, O. Albert, Scripta contra Christianos în secolele I-II: texte şi comentarii, traduceri de M. Alexianu și Roxana Curcă, Iaşi: Presa Bună, 2003, 29-76. Pentru Tiberius, v. Enciclopedia Civilizaţiei Romane, 763-765 (O. Toropu); Brill’s New Pauly Online, Tiberius(W. Eck). Pentru Lactanțiu, v. Despre moartea persecutorilor, trad. C. Bejan, studiu introductiv, note și anexe D. Mîrșanu, Tradiția creștină 11, Iași, 2011.

N.B. Pentru a nu încărca textul, trimiterile noastre pot fi mai puțin complete, în cazul titlurilor foarte cunoscute. Precizări sau alte referințe pot fi obținute la solicitarea cititorilor. Traducerile fără indicarea unui autor ne aparțin.