Mbumi – satul în care bucuria a luat locul sărăciei

Campanii sociale

Mbumi – satul în care bucuria a luat locul sărăciei

Miercuri, când ploaia s-a oprit, am plecat la drum către micul cătun Mbumi. Ne este cunoscut acest loc, aflat între satele Kipera și Nzihi, pentru că aici am construit anul trecut două căsuțe și am fost des pe la ei. Pentru a ajunge la școală, copiii merg pe jos șase kilometri prin ploaie. Nu există grădiniță, dispensar sau magazin. 

E sezonul ploilor. De duminică, ploaia nu s-a mai oprit. Cade din cer în rafale, ca o nesfârșită plângere. Dar ploaia aici aduce bucurie. Pământul roșu suge toată apa, așa cum, în copilărie, sugativele absorb surplusurile de cerneală. Ploaia, deși strică drumurile sau nu ne lasă să ajungem unde avem treabă, este prietena noastră și a oamenilor de aici. Intră în măruntaiele pământului, porumbul crește ca în povești după o lună de ploi, ca alte culturi în trei luni, iar pe chipurile femeilor care merg la câmp se citește bucuria, căci printre porumb se mai cultivă și maharage – fasolea pestriță, care este prețioasă aici.

Miercuri, când ploaia s-a oprit, am plecat la drum către micul cătun Mbumi. Ne este cunoscut acest loc, aflat între satele Kipera și Nzihi, pentru că aici am construit anul trecut două căsuțe și am fost des pe la ei. Aici, cu căsuțele lor mici, ascunse printre lanurile de porumb, trăiesc 28 de familii, dintre care doar trei sunt romano-catolice, restul fiind ortodoxe. Nu este nimic aici, doar ei și casele lor.

Pentru a ajunge la școală, copiii merg pe jos șase kilometri prin ploaie. Nu există grădiniță, dispensar sau magazin. Neavând grădiniță, copiii merg direct în clasa întâi și, de multe ori, repetă clasa pentru că nu reușesc să învețe literele sau să scrie.

Oamenii sunt prea săraci ca să se gândească că poate toate acestea – și altele care le lipsesc – le-ar fi de folos. Deși sunt săraci, nu am înțeles cum reușesc să ne primească mereu bucuroși. De la ei am înțeles că sărăcia nu exclude bucuria.

Ne-am dus în mijlocul lor cu daruri: orez, zahăr, ulei, săpun, biscuiți și bomboane, dar și cu gândul de a căuta un teren pentru încă o casă sau chiar două, pe care dorim să le construim cât de curând.

Duminică de duminică, cele 25 de familii din Mbumi merg pe jos 10 kilometri pentru a veni la biserică, la centrul misionar din Kidamali. Ar putea să meargă în satele vecine, căci acum avem biserică și la Kipera și la Nzihi, dar ei, fiind obișnuiți, vin la noi. Fac acest efort pentru Dumnezeu și pentru familiile lor, spunând că nu le este greu.

Împreună putem susține misiunea din Kidamali! Prin contribuția noastră, a tuturor, aducem îmbunătățiri semnificative în viața comunităților locale! Citește poveștile și donează pe ajutorpentrutanzania.ro!

Citește despre: