Fraţi şi fii iubiţi în Domnul,

Îngerii cântă aceste trei proclamaţii maiestuoase şi oamenii în marea lor majoritate, deşi sărbătoresc Crăciunul, nu înţeleg sensul acestui imn îngeresc. Se întreabă dacă într-adevăr se dă slavă lui Dumnezeu astăzi şi dacă trebuie să o facem, sau dacă putem găsi pe pământ pacea anunţată şi pentru ce umanitatea astăzi trebuie să trăiască în bunăvoire.

Căci de fapt, oamenii în majoritatea lor nu aduc slavă lui Dumnezeu, nici prin lucrările lor, nici prin cuvintele lor. Unii dintre ei se îndoiesc de existenţa lui Dumnezeu şi de prezenţa Lui în viaţa lor. Numeroşi sunt cei care aruncă pe Dumnezeu responsabilitatea pentru toate lucrurile rele care survin în viaţa lor. Într-adevăr cei care se indignează pe Dumnezeu se înşeală amarnic, pentru că răul nu provine de la El. Din contra, Întruparea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu din iubire pentru om şi faptele care i-au urmat, Răstignirea şi Învierea Sa, re-formează pe credincios în frumuseţea lui originală şi îi dau viaţă veşnică şi pacea care covârşeşte toată mintea, făcându-l împreună moştenitor al Împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu. Deşi poartă în sine smerenia extremă, acest act de bunăvoinţă din partea lui Dumnezeu Îl preaslăveşte în cel mai înalt grad. Astfel, deşi inimile a numeroase oameni nu aduc slavă lui Dumnezeu, toată creaţia şi cei ce înţeleg ceea ce s-a petrecut, aduc slavă lui Dumnezeu. De aceea, noi recunoaştem şi exclamăm cu îngerii: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu” pentru măreţia lucrărilor Sale şi pentru iubirea sa cea de negrăit pentru noi.

Uimirea ne cuprinde şi când auzim cea de-a doua proclamaţie: “pe pământ pace”. Prin ce mijloc pacea va veni pe lume, când aproape o jumătate din planetă este în război sau în pregătiri de război? În mod cert, anunţul dulce al îngerilor este o promisiune a lui Dumnezeu, ştiind că dacă oamenii vor urma pe cale pe care le-a arătat-o Pruncul născut, ei vor obţine pacea interioară şi coexistenţa pacifică. Vai, oamenii în majoritatea lor, sunt atraşi de război. Ei sunt iritaţi de această promisiune. Şi aici nu vorbin desigur de zeloţii conflictelor armate, ci de cei ce transformă emulaţia nobilă în conflict şi asalt contra semenilor lor, şi încearcă să aneantizeze pe adversarii lor. În acest sens, războiul este trăit ca realitate între membrii grupurilor sociale, partidelor de tot felul, naţionale, partizane, sindicaliste, economice, ideologice, religioase, sportive şi altele, inculcând în membrii lor un psihism războinic mai mult decât unul pacific.

Acest lucru nu anulează anunţul îngerilor, ştiind că prin harul Naşterii Lui Hristos şi prin acceptarea învăţăturilor Lui, pacea va stăpâni pe pământ. Hristos a venit pentru a aduce pacea şi dacă aceasta nu domină în lume, este pentru că oamenii nu o acceptă şi nici nu o trăiesc, şi nu din cauza lui Dumnezeu care o oferă.  

Vorbind despre această atitudine între oamenii contemporani faţă de Dumnezeu şi faţă de pacea pe care El o oferă, nu este straniu că bunăvoirea este rară printre oameni. Bunăvoirea lui Dumnezeu faţă de om ne-a fost dăruită, şi roadele ei sunt accesibile oricărui om care acceptă în practică proclamaţia angelică. Din contra, pentru cei ce o neagă şi nu fac decât să se exploateze unii pe alţii, consecinţele sunt trăite ca şi criză de angoasă şi de stress, ca şi criză economică, criză de scop al existenţei noastre şi ca incertitudine existenţială.

Iubiţi fraţi şi fii în Domnul,
Toate bunătăţile pe care îngerii le anunţă în timpul Naşterii Domnului există încă astăzi şi sunt trăite din plin de cei ce cred că Iisus Hristos este Dumnezeul Om şi Mântuitor al omului. Începând din acest an, să trăim Crăciunul cum doreşte Dumnezeu, Dăruitorul de tot binele, pentru a trăi pe pământ şi în inimile noastre Pacea de negrăit şi bunăvoirea plină de iubire a lui Dumnezeu faţă de noi. Să devenim persoane care întreţin cu Dumnezeu şi cu semenii o comuniune de dragoste, care ne transformă din indivizi în persoane.  Să respingem măştile individului egoist care trăieşte în înstrăinare de Dumnezeu şi de chipul Său, care se găseşte rupt de Dumnezeu, de semeni, de aproapele. Să împlinim destinul nostru care este asemănare cu Dumnezeu prin credinţa noastră activă în El.  Să devenim la rândul nostru transmiţători ai anunţului angelic către umanitatea care suferă mult, către cei incapabili de a găsi pacea şi bunăvoirea.  Singurul mod de a scăpa de crizele războiului, de crizele economice şi de cele de orice fel este Domnul nostru Iisus Hristos, care a spus că El este Calea, Adevărul şi Viaţa.

Să dăm slavă din toată inima lui Iisus Hristos care trăieşte în ceruri şi a dorit să locuiască printre noi. Să anunţăm cu îngerii că pacea pe pământ şi în inimile noastre este posibilă şi că ea există în mod real, căci am fost reconciliaţi cu Dumnezeu, care a binevoit să ia trup născându-se într-o iesle.

Să trăim deci, fraţilor, bucuria Naşterii lui Iisus Hristos, să trăim anticiparea acestor bunătăţi pentru oameni, pe care triplul anunţ angelic a proclamat-o.  Aşa să fie.

+ Bartolomeu al Constantinopolului,
fierbinte rugător către Dumnezeu pentru voi toţi