Prima zi petrecută la Mănăstirea Miclăuşeni a început cu slujba Vecerniei, la care L-am rugat pe Cel care ne-a adunat împreună să ne înţelepţească pentru ca întâlnirea să fie de folos. La ceas de seară, am vizionat filmul „The Imitation Game“. Deşi în percepţia fiecăruia s-au ivit întrebări diferite şi s-au perindat idei diverse, totuşi, aspectul central pe care l-am observat cu toţii s-a raportat la capacitatea pe care o deţine echipa. Deşi fiecare dintre personaje avea o capacitate intelectuală uluitoare, de unele singure nu şi-au putut îndeplini scopul. De abia când profesionalismul s-a împletit cu prietenia, eroii din film au ajuns să salveze Europa de la pericolul de a fi prelungit cel de-al Doilea Război Mondial. Punându-şi la un loc abilităţile, au reuşit să reducă durata conflagraţiei militare cu doi ani.

Ziua de 14 februarie am început-o dând răspunsurile la strană la Sfânta Liturghie. Apoi, fetele au ajutat în gospodărie, în timp ce băieţii au pus în rânduială curtea Castelului Sturzeştilor. Părintele Vladislav Nedelcu, apropiat studenţilor ieşeni,  ne-a lansat într-o discuţie despre tema taberei. Începutul cunoaşterii de sine este sinceritatea, iar secretul reuşitei presupune să ne încredinţăm lui Dumnezeu întocmai aşa cum suntem: Dumnezeu este Persoană şi avem datoria de a interacţiona, de ,,a-L strânge de mână“ pentru a ne linişti frământările. În continuare, fie că s-au desfăşurat jocuri interactive, fie că s-au adus în discuţie aspectele pe care le presupune misiunea în rândul tinerilor, dialogurile dintre noi s-au închegat, nemaiţinând cont că unul era din ASCOR, celălalt din ATOR. Cu toţii eram din Biserică, uniţi de dorinţa mărturisirii bucuriei din interiorul acesteia. Misiunea, drumul pe care alergăm spre desăvârşire, înseamnă prezenţa noastră prin faptă şi cuvânt, presupune să jertfim proprii talanţi pentru a-i aduce pe tineri împreună în jurul lui Dumnezeu. El lansează chemarea, fiecare decide dacă o urmează sau nu; la un moment dat, toţi primim o scânteie de dumnezeire şi suntem liberi să alegem dacă o valorificăm sau nu. Totodată, este important să fim buni elevi şi studenţi, ceea ce este posibil cu rugăciune şi cu o bună organizare. Spre seară, în jurul unui foc de tabără, l-am avut alături pe părintele Nicodim Petre, care a subliniat că esenţială în misiune este comunicarea firească şi vie cu ceilalţi. Ascultându-l pe tânăr, fiind atenţi la nevoile lui, reuşim să străbatem drumul anevoios până la inima sa. Astfel, uşor, uşor, inima tânărului Îl va primi şi pe Dumnezeu în ea.

Duminică, unii au făcut un pas esenţial spre cunoaşterea de sine, primindu-L pe Hristos prin Sfânta Împărtăşanie. După Sfânta Liturghie, s-au conturat concluziile întâlnirii. Am menţionat dificultăţile pe care le-am întâmpinat în activităţile noastre şi am încercat să găsim împreună măcar o soluţie parţială a acestora. Înainte de a reveni acasă, am vizitat Castelul Sturzeştilor. A fost o lecţie de istorie împletită cu elemente artistice şi literare. Prin informaţiile împărtăşite de ghidul monumentului, am descoperit cât de strânsă era în trecut legătura între nobilime, cultură şi Biserică. Toate acestea funcţionau împreună, într-o interdependenţă - alt model de echipă puternică şi eficientă. (Maria-Lucreţia Dumitraş - ATOR Iaşi,  Florina Ilisoi - ASCOR Iaşi)