Sâmbătă, Înaltpreasfințitul Nicolae, alături de părintele arhim. Melchisedec Velnic, starețul mănăstirii, a oficiat parastasul de 40 de zile pentru col. Gheorghe Butnaru (28 martie 1949 – 9 ianuarie 2020), ctitorul Bisericii „Sfântul Gheorghe” din incinta Regimentului de Grăniceri – Rădăuți.

Col. Gheorghe Butnaru, militar de carieră, a condus Regimentul 74 Grăniceri Rădăuți. Acesta a fost un om cu multă credință și care, din dragoste de Dumnezeu, a dăruit credința altora, ca un misionar laic. Un soț și un părinte deosebit în familia sa, el a fost și un adevărat părinte pentru subordonați. În conștiința obștii mănăstirii, care l-a cunoscut foarte bine în ultimii 30 de ani, el este un exemplu de seriozitate în credință, în dragoste de neam și în responsabilitate față de semeni. În cuvântul de la final, Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae a vorbit despre conștiința vieții veșnice și pregătirea pentru ea.

După-amiază, Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae, dimpreună cu obștea mănăstirii, a săvârșit slujba de mulțumire la împlinirea a 30 de ani de căsnicie a soților Adrian și Carolina Alui Gheorghe. Scriitorul și profesorul Adrian Alui Gheorghe a participat la numeroase activități culturale organizate la mănăstire în ultimii ani. Ierarhul i-a felicitat pe cei doi soți și a vorbit despre importanța familiei și necesitatea de a exista modele pentru tineri, care să le arate frumusețea și binecuvântarea familiei: „România nu va supraviețui dacă familiile nu vor naște copii. De la dumneavoastră, de la preoți, se așteaptă sfat și exemplu. Numai așa se va salva România. În istoria omenirii vedem că popoarele s-au salvat prin jertfă și prin înțelegerea acestui lucru: că binecuvântarea lui Dumnezeu care se revarsă peste o familie se cuvine înmulțită prin naștere de prunci și prin exemplu”.

În Duminica Întoarcerii Fiului Risipitor, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit a slujit Sfânta Liturghie în biserica voievodală. În cuvântul de învățătură pe care l-a ținut, Părintele Mitropolit Nicolae a vorbit întâi despre parabola fiului risipitor: „Este una dintre cele mai frumoase pagini ale Sfintei Scripturi, în care găsim calea întoarcerii fiecăruia dintre noi spre Tatăl ceresc. Dragostea lui Dumnezeu este atât de mare, este dincolo de puterea noastră de înțelegere. Fiul cel mic s-a crezut om matur, care își poate chivernisi singur viața. Dar a ajuns să cheltuiască banii în desfrânări și a descoperit că nu este suficient de matur. Cât ne poate costa îndepărtarea de Tatăl ceresc! Fiecare avem această ispită, de-a face ce vrem și a nu mai recunoaște dragostea Tatălui. În starea de căutare a independenței, fiul risipitor nu mai era el, nu era întru sine. Dar a înțeles îndepărtarea și iată pașii pocăinței sale: și-a venit întru sine, și-a propus să-și ceară iertare și apoi a împlinit acest gând.Tatăl îl aștepta. Dragostea părintească nu se stinsese. Tatăl nu a așteptat explicația despre cum și-a cheltuit averea. Fiul se gândește să spună: «Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi». Fiul risipitor a înțeles că este imatur și a dorit să redevină măcar argat. A fost reprimit ca fiu. Este un exemplu de pocăință pentru noi toți, iar aceasta trebuie să-și afle nădejdea în dragostea părintească a lui Dumnezeu. Ne arată ce înseamnă să fim fiii Tatălui ceresc”.

În a doua parte a cuvântului, IPS Nicolae a vorbit despre românii din America și scopul Bisericii: „Suntem cu toții părinți și trebuie să zidim o casă duhovnicească pentru copiii noștri. Să îi aducem la biserică și să le dăm o educație creștină. Ce s-ar fi întâmplat cu fiul dacă nu ar fi avut o casă și nu și-ar fi amintit de dragostea tatălui? Continua să se rătăcească în lume pentru că nu avea o casă unde să se întoarcă. Dacă nu zidim o casă duhovnicească pentru copiii noștri, atunci când copiii noștri vor ajunge în situația fiului risipitor nu vor ști unde să se întoarcă și vor rătăci. Încercăm să le clădim acolo o casă duhovnicească unde să se întoarcă românii plecați în America. Încercăm să avem grijă de copiii lor, să nu se rătăcească în țări străine, să nu rămână în rătăcire. Mulți români își caută așezare sufletească și materială. Dacă nu o găsesc și pe cea sufletească, nu sunt mulțumiți doar cu cea materială. […] Continuăm să fim o familie, dumneavoastră cei din țară și noi, cei plecați. Avem responsabilitatea să ne rugăm unii pentru alții, să rămânem o familie”.

Părintele stareț a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit pentru cuvinte, nădăjduind că legătura cu frații români din America va continua și în viitor.