Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei: 138 de ani de la naştere
Despre un mitropolit care a părăsit această lume cu mai puţin de optzeci de ani în urmă se pot spune multe lucruri. Urmele pe care a călcat Nectarie Cotlarciuc nu s-au şters încă; amintirile cu şi despre el sunt încă vii, iar sfaturile pline de înțelepciune ale vrednicului ierarh sunt la fel de importante și pentru vremurile actuale.
Cu ocazia apariției publicației „Cuvânt preoțesc”, în 1934, Nectarie, Mitropolitul Bucovinei, afirma: „Să rămâneţi în ţinuta deamnă, potrivită cu starea aleasă ca slujitori la altarul lui Hristos…întăriţi sufleteşte pe cei slabi. Daţi ocazia celor buni să ajungă la suprafaţă. Creaţi şi susţineţi caractere. Criticaţi cu cruţare şi bună credinţă ca să îndreptaţi. Nu vă închinaţi la idoli cari cât au interesul fac pe prietenul, dar nu faceţi desbinare. Prezentaţi-vă ca apărători ai intereselor comune preoteşti dar feriţi-vă de luptele sterile şi pătimaşe. Manifestaţi-vă doleanţele, dar să fie bine chibzuite şi just apropiate. Spiritul de răzbunare şi împroşcare să nu fie cu voi. Apăraţi Biserica şi instituţiile Bisericii, că vrăjmaşi mulţi sunt. Dumnezeu cu voi…”.
Rostit în urmă cu aproape opt decenii, „sfatul părintesc” al Mitropolitului Nectarie Cotlarciuc, capătă sens şi astăzi. Într-o lume zdruncinată de necazuri, într-o societate în care valorile sunt umbrite de non-valori, cuvintele unui urmaş al Apostolilor lui Hristos, pot aduce o oază de lumină, nu numai pentru cei ce urmează calea preoţiei, dar pentru cei ce au nevoie de o mână de ajutor în vindecarea deznădăjduirii lor.
Despre Nectarie Cotlarciuc, Mitropolitul Bucovinei, s-a scris destul de puţin, dar aceasta nu înseamnă că personalitatea sa a fost dată uitării. De aceea, cu ocazia aniversării a 138 de ani de la naşterea sa, găsim un motiv întemeiat și o datorie în a evoca figura mitropolitului Bisericii din Bucovina, fixându-i locul ce i se cuvine, după merit, în memoria recunoscătoare a posterităţii, fiind asiguraţi şi de faptul că oricât de mult sau de puţin s-ar scrie despre acest mitropolit, şi nu numai despre el, ci şi despre mulţi alţii, numele lor sunt scrise în Cartea Vieţii, acolo de unde nu vor dispărea niciodată.
„Să înveţi bine şi dacă tătuţu-tu a ajuns dascăl tu să-l întreci, să ajungi preot!”
Nectarie Cotlarciuc (Nicolae din botez) s-a născut, ca unicul copil al cantorului Teodor Cotlaciuc şi al soţiei acestuia, Ioana, la 7 februarie 1875, în Stulpicani, judeţul Suceava, şi a murit la 4 iulie 1935, în Cernăuţi, capitala şi reşedinţa mitropolitană a Bucovinei de atunci.
Pe vremea când era încă copil în casa părintească, mama lui, o femeie evlavioasă dar şi severă cu copilul pe care voia să-l vadă preot, îi spunea: „să înveţi bine şi dacă tătuţu-tu a ajuns dascăl tu să-l întreci, să ajungi preot!”, aşa cum avea să ne mărturisească Pr. Teodor Moroşan, care a putut aduna aceste informaţii chiar din gura bătrânilor stulpicăneni. A făcut liceul la Suceava (1887-1895), apoi studii superioare la Universitatea din Cernăuţi (1895-1899), unde obţine doctoratul în Teologie şi Filosofie. Înclinările sale ştiinţifice îl determină să nu se oprească aici, ci îl îndrumară la şcolile de înalt prestigiu din Apus, pentru a-şi adânci şi desăvârşi cultura sa teologică, făcând specializări la Universităţile din Bonn şi din Viena, continuând apoi la München şi Würzburg.
Şi-a început urcuşul profesional şi duhovnicesc ca profesor suplinitor la Liceul I de Stat din Cernăuţi (1901), când a şi intrat în cler, ca diacon al Catedralei din capitala bucovineană, a devenit apoi, pe rând, funcţionar la Biblioteca Universităţii, bibliotecar şi directorul acestei instituţii (1918), preofesor titular la Catedra de Teologie practică a Facultăţii de Teologie din Cernăuţi ca, în cele din urmă, să devină decan al acestei Facultăţi, în anul universitar 1920-1921.
După ce, în martie 1923, a fost ales episcop al nou înființatei episcopii basarabene Cetatea Albă – Ismail, la vârsta de doar 49 de ani, Nectarie Cotlarciuc este chemat la o demnitate mult mai mare, aceea de a fi păstorul tuturor sufletelor din Bucovina. „Catedra de Teologie devenise prea îngustă pentru desfăşurarea activităţii sale bisericeşti, pronia cerească rezervându-i o chemare cu mult mai înaltă, de la catedră la amvon, destinându-l pentru arhipăstoria turmei dreptcredincioase”, aşa cum avea să afirme Ion I. Nistor, bunul său prieten, în cuvântul comemorativ rostit la moartea Mitropolitului Nectarie. La 7 noiembrie 1924 a fost ales arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei, eparhie pe care a păstorit-o până la moarte.
Anii de păstorire au fost foarte grei. Ne aflăm într-o Bucovină care încerca din răsputeri să șteargă urmele ocupației austro-ungare și într-un timp când Biserica Română făcea demersuri pentru a se organiza ca Biserică autocefală şi Patriarhie, în vremurile grele de după Primul Război Mondial. Cu toate acestea, vlădica Nectarie s-a afirmat ca un aprig militant pentru realizarea idealului sacru de unire, având întotdeauna certitudinea că salvarea lumii vine prin credinţă.
Dând timpul înainte, până în zilele noastre, având în spate toată istoria Bisericii Române, am putea spune că mai toţi ierarhii au avut ani grei de păstorire. Astăzi, pe fondul unei crize economice, politice, sociale, păstorii de suflete se confruntă şi cu „nepăsarea” unor oameni în faţa credinţei străbune, care se pun ca nişte stăvilari în calea înfloririi Bisericii, uitând parcă de triumful ei în perioade şi mai grele, începând din vremurile persecuţiei şi până în epoca comunistă. Ne amintim cuvintele Mitropolitului Nectarie adresate unor astfel de oameni lipsiți de idealuri, pe care îi numea „suflete inconştiente care nu apreciază zilele mari pe care le trăim, sufletele care seamănă otrava invidiei şi a învrăjbirii, făcându-se coadă la toporul duşmanilor ţării”.
Nu putem încheia aceste rânduri comemorativ-aniversare, fără a-l evoca pe omul de cultură Nectarie Cotlarciuc, care s-a manifestat în mai multe domenii ale ştiinţei teologice, în domeniul dreptului bisericesc şi chiar al filosofiei. Ne-au rămas de la el pagini istorice Despre reforma patronatului Bisericii din Bucovina (Cernăuţi, 1904), Istoricul literaturii românilor din Bucovina (Cernăuţi, 1906), Ocrotirea socială şi Biserica (Cernăuţi, 1921), Trepte formale psihologice în predică (Cernăuţi, 1923) ş.a.
Să nu uităm că între valorile Bisericii se numără şi aceste mari personalităţi, apărători şi slujitori ai neamului, mitropoliţi şi arhierei, dar şi clerici deopotrivă. Îşi au importanţa lor atât în sânul poporului în care s-au născut și pe care l-au păstorit cu har, cât şi în faţa lui Dumnezeu, care şi le-a ales să-I fie „organe şi chimvale binerăsunătoare”.
Nici pe Nectarie Cotlarciuc, Mitropolitul Bucovinei, oamenii nu l-au dat uitării. În acest sens, amintim că în data de 6 decembrie 2012, în comuna Stulpicani, satul natal al mitropolitului, a fost dezvelit un bust al acestuia , amplasat chiar în curtea bisericii unde tatăl merituosului chiriarh a fost cântăreţ și lângă care își doarme somnul de veci. Tot cu acea ocazie a fost lansat şi un volum dedicat marii personalităţi a mitropolitului Nectarie şi faptelor sale, semnat de Vasile Diacon, născut de asemenea în Stulpicani, iubitor de istorie, cultură şi de valori bucovinene, și care și-a făcut un merit deosebit din punerea în evidentă lumină personalitatea celui care a fost sârguitor slujbaș al Bisericii noastre, merituosul mitropolit Dr. Nectarie Nicolae Cotlarciuc. (Vasile Marius Ţibulcă, masterand al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”- Iaşi).