S-a născut cu numele de Ana, în data de 30 martie 1930, într-o familie de oameni creștini și modești din Mitocul Bălan. De mică își petrecea copilăria pe lângă mănăstirile nemțene, cunoscând pustnici ce se nevoiau în acele vremuri prin împrejurimi. 

A fost ucenică a părintelui Cleopa, de la care a învățat și înțeles dragostea vieții monahale. 

A intrat ca ucenică în Mănăstirea Văratec în anul 1947, însă necruțătorul decret 410 a obligat-o să se întoarcă înapoi în lume pentru o vreme. Revenind în mănăstirea de metanie, și-a continuat viața într-o smerenie retrasă în căsuța modestă din vatra mănăstirii imitând, pe cât posibil, asemenea fratelui ei, părintele Proclu, o viață pustnicească. 

Întotdeauna a primit în curtea ei cu bucurie pe oricine o vizita, dându-le răspuns la toate frământările și întrebările lor, rugându-se pentru toți. Cu timpul, cei care au căutat-o și au iubit-o și-au găsit sprijin în rugăciunile și sfaturile ei. 

Retrasă și smerită, la îndemnul părintelui duhovnic de atunci, părintele Adrian Tănăselea, a fost călugărită și luată în grijă de maica stareță, stavrofora Iosefina Giosanu, dându-i numele de Maria. 

Bătrânețea și asprimea vieții au țintuit-o la pat pentru ultima perioadă a vieții. A fost un exemplu de credință si răbdare. Dumnezeu a rânduit să o cheme în Împărăția Cerurilor în dimineața zilei de 13 iulie 2023, în chilia în care s-a nevoit, fiind supravegheată de rasofora Arsenia Tănase, cea care i-a fost alături și a îngrijit-o cu multă dragoste și devotament. 

Veșnica ei pomenire din neam în neam!