Născută în anul 1928, în satul Mălini din județul Suceava, din părinții Grigorie și Elena, primește la botez numele Sfintei Ana. Din fragedă copilărie simte chemarea pentru viața monahală, părăsește satul natal la doar 14 ani și intră în obștea Mănăstirii Văratec în 1942, în ajunul sărbătorii Sfinților Arhangheli. A absolvit studiile Seminarului Teologic de la Agapia, urmate între anii 1951-1956, iar în 1960 trece prin încercarea decretului 410/1959, fiind nevoită să părăsească mănăstirea, și împreună cu alte câteva măicuțe, lucrează în Târgu Neamț, timp de trei ani, într-o fabrică. Din mila lui Dumnezeu este primită în Mănăstirea Dragomirna, unde viețuiește patru ani, muncind din greu și îndeplinind mai multe ascultări, fiind secretară, economă și magazioneră. Se reîntoarce la Mănăstirea Văratec pe 14 octombrie 1967, în ziua prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva. Pe 24 august 1968 este tunsă în monahism, primind numele de călugărie Onisifora. Și-a continuat viețuirea în mijlocul obștii cu multă dragoste și dăruire, fiind pentru mulți ani paraclisieră. Ultimii 16 ani i-a petrecut în chilie din cauza unor suferințe. Cu nădejde și credință, nelipsindu-i pravila călugărească și rugându-se pentru toți cei care au vizitat-o, trece la Domnul în dimineața zilei de 31 decembrie, la vârsta de 95 de ani. A plecat în veșnicie cu metanierul în mână, cu rugăciunea pe buze și cu ochii ațintiți către icoana Maicii Domnului și a Sfintei Treimi, către care avea mare evlavie. 

Dumnezeu să o ierte și cu drepții să o așeze!

(Stavr. Iosefina Giosanu)