Restaurarea completă a monumentului a fost finanțată de Primăria Iașului, cu sprijinul Direcției Județene de Cultură Iași, la inițiativa Ateneului Național Iași.

După oficierea Parastasului și binecuvântarea mormântului, Preasfințitul Părinte Episcop-vicar a evocat legătura pe care George Cantacuzino o avea cu Biserica lui Hristos din Moldova:

Sfântul Siluan ne descoperea că atunci când Dumnezeu vrea să miluiască un suflet, când vrea să ajute un suflet, insuflă în cei aleși ai lui să se roage pentru acel suflet, să împlinească cele de trebuință. La fel se întâmplă și cu cei trecuți la Domnul, precum astăzi, pomenirea arhitectului G. M. Cantacuzino, care este legat de orașul Iași, este legat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, pe de o parte prin lucrările sale făcute, prin numele care rămâne în istoria arhitecturii românești, pe de altă parte prin modelul de om care a fost: un suflet ale cărui lucrări poartă mărturia unei profunzimi, a unei iubiri de frumos și a unei slujiri oneste. Este cel care a creat planul arhitectonic al celor două corpuri de clădiri – birourile din curtea Centrului Eparhial și Biblioteca „Dumitru Stăniloae” – care întregesc un ansamblu bine definit. Ne împlinim o datorie cu recunoștință de a săvârși pomenirea la mormântul său, de a ne ruga Bunului Dumnezeu ca să așeze sufletul cu drepții, iar pe noi să ne inspire să lucrăm la rândul nostru cele de folos pentru orașul nostru, pentru țara noastră.

Prezent la eveniment, managerul Ateneului, Andrei Apreotesei, a mărturisit că reabilitarea mormântului este parte a proiectului „Cimitirul Eternitatea – Muzeu în aer liber”, început în anul 2021: „Ateneul Național din Iași a întreprins, în ultimii ani, numeroase activități de rememorare a personalităților marcante ale trecutului nostru istoric. Cel mai semnificativ proiect inițiat de Ateneul ieșean, Cimitirul Eternitatea – Muzeu în aer liber, a reușit să aducă în atenția comunității, începând cu anul trecut, peste 60 de personalități, culturale și politice deopotrivă, ce au contribuit la formarea sau dezvoltarea poporului nostru peste veacuri”.

Mormântul celebrului arhitect român George Matei Cantacuzino este cel de-al 10-lea restaurat în acest an de Ateneul ieșean și al 30-lea în cadrul proiectului nostru. Încercăm, prin acțiunile întreprinse, să readucem în memoria activă a populației nume ce au marcat trecutul nostru, personalități trecute, mai mult sau mai puțin voit, în umbra istoriei recente a țării noastre. Arhitectul George Matei Cantacuzino este un astfel de nume, un exponent al școlii românești de arhitectură, cetățean de onoare al orașului New York, creator a numeroase clădiri emblematice în Iași, dar și în lumea întreagă, a adăugat directorul Ateneului.

Cine a fost G.M. Cantacuzino

George Matei Cantacuzino a fost un arhitect, pictor și scriitor român, un reprezentant al modernismului moderat.

S-a născut la Viena la 23 mai 1899, din familia renumita nobiliară Cantacuzino, ca fiu al lui Nicolae Barbu Cantacuzino, diplomat de carieră, și al Marcelei Bibescu, nepoată a domnitorului Gh. Bibescu. Urmează școala elementară la Montreux în Elveția între anii 1909-1914. Participă la Primul Război Mondial ca voluntar, iar între anii 1920-1929 studiază arhitectura la École des Beaux Arts la Paris. Între 1931 și 1937 este deputat în Parlamentul României, ca reprezentant al tinerilor liberali conduși de George Brătianu. La 1 mai 1948 este arestat și condamnat la 5 ani de închisoare, pe care îi execută la Jilava și Aiud. Pe 29 iulie 1953 s-a eliberat, însă a fost încarcerat din nou și trimis la canalul Dunăre-Marea Neagră. Este încadrat la București la Direcția Monumentelor Istorice, este concediat, având origine nesănătoasă și concepții învechite, iar după cea de a doua arestare, va lucra la Mitropolia Moldovei, tolerat de autorități, dar protejat de Mitropolitul Iustin Moisescu.

A contribuit la ridicarea clădirilor administrative care fac parte din Ansamblul Mitropolitan. Cele trei construcții din curtea Mitropoliei (Birourile Centrului eparhial, Biblioteca, Arhiva), apoi căminul maicilor și căminul slujitorilor Catedralei cu reședința Episcopului-vicar, refacerea Palatului Mitropolitan și lucrările de la Bucium, precum și diferitele biserici și mănăstiri pentru care Mitropolitul Iustin i-a cerut sfatul, îl așază pe George Matei Cantacuzino printre binefăcătorii Bisericii.            

A trecut la Domnul la Iași, în data de 1 noiembrie 1960, în urma unui accident.