Zis-a ava Serinu că dracii nu pun în gândul oamenilor toate patimile deodată, ci fiecare patimă are duhurile ei deosebite, și hotărâte, care o seamănă pe ea în gândul omului. Că unele duhuri se veselesc în necurățenii și în dulcețile întinăciunilor, iar alte duhuri se bucură în defăimări, la iuțime și la turbare; altele, la necaz; altele, în slava deșartă, și altele, la mândrie. Și fiecare din aceste duhuri, dorește să pună în gând ceea ce vede că primește sufletul mai cu dulceață. Și aceste duhuri nu-i supără pe toți deopotrivă, nici răutatea lor nu o seamănă deopotrivă, ci foarte felurit, după vremuri și locuri, după prilej și după om. Unele, altora, sau își ajută, sau, își dau loc, nu păzesc un șir și o rânduială, unele față de altele. Că se zice: "Căuta-vei la cei răi pricepere, și nu vei afla". Însă, pe cât se poate, își dau oarecare înlesnire unele altora, în lupta lor împotriva noastră.

Și, fiecare duh își păzește rânduiala sa și, așa îl asuprește pe om, iar, dacă este înfrânt, va pleca de la el, dar pe alt duh, mai cumplit, spre răzbunare, i-l lasă. (Avva Casian)

(Proloagele, Volumul 1, Editura Bunavestire, p. 347)