diavol

Sfântul Cuthbert – Cum să ne ferim de aparențele înșelătoare?

În timp ce vorbea, răul vrăjmaş a aprins un foc mincinos peste o casă din apropiere. Flăcări uriaşe, care atingeau cerul, fiind purtate de vânt, păreau că vor să ardă întregul sat. Cuthbert, cu mâinile întinse, a reuşit să facă pe câţiva dintre săteni să rămână alături de el, însă ceilalţi, cei mai mulţi dintre ei, au fugit pentru a arunca apă peste foc.

Cum a izgonit Cuviosul Pahomie Pustnicul duhurile necurate dintr-un bărbat

Un om ca de 40 de ani din satul Pipirig s-a îmbolnăvit cumplit de duh necurat. Şi era mare durere în casa aceea. Bolnavul răcnea, lovea şi fugea ca un ieşit din minţi, iar femeia şi copiii plângeau, neştiind ce să facă. Atunci, oamenii din sat au pus bolnavul în căruţă şi au zis: „Să-l ducem la pustnicul Pahomie de la Pocrov şi se va vindeca!”.

Semnul Sfintei Cruci, arma noastră de nădejde

Avem întotdeauna la noi o armă de nădejde și ușor de folosit împotriva diavolului și a păcatului: Sfânta Cruce și semnul crucii, cu care ne putem apăra și îngrădi față de vrăjmașii nevăzuți, răi și vicleni, ce se războiesc necontenit cu noi, ispitindu-ne.

Cum luptăm cu gândurile din timpul rugăciunii?

Părintele Porfirie spune că aceste gânduri care ne vin în minte în timpul rugăciunii sunt ca niște avioane. Întâi le auzi departe, foarte încet, ca pe un zgomot fără insistență puternică, apoi zgomotul crește, și crește, și crește, și când ajung deasupra capului tău te copleșesc cu vuietul lor și apoi trec mai departe. Dar dacă intri în conversație cu aceste gânduri, ele fac din inima ta aeroport.

Care sunt „simptomele” mândriei?

Cel mândru nu-și vede, de obi­cei, păcatul. Un oarecare bătrân iscusit îl povățuia pe un frate să nu se mândrească, însă acela, orbit de mintea sa, i-a răspuns: „Iartă-mă, părin­te, în mine nu se află trufie”. Înțeleptul bătrân i-a răspuns: „Cu ce puteai, fiule, să-ți dovedești tru­fia mai bine, decât cu acest răspuns?”.

Un bătrân se spovedește cu pocăință, după ce a fost rușinat de duhurile necurate

Atunci arhiereul a oprit procesiunea, l‑a primit cu dragoste pe bătrânul Teodor şi a chemat un duhovnic ca să‑l spovedească deosebi în biserica cea mică, în timp ce procesiunea şi‑a continuat cursul. După aceea demonizaţii nu mai puteau să‑i spună nimic, fiindcă păcatele i se şterseseră prin mărturisirea cea bună.

Diavolul sârguiește ceva de necrezut să-l vâneze pe om, iar oamenii dormitează în deșertăciuni

Sârguiți, sârguiți creștinilor, să mântuiți sufletele voastre cât mai aveți vreme, cât mai așteaptă și îndelung rabdă Domnul, cât nu s-au zăvorât porțile Împărăției Cerurilor!

„Cel rău”: realitate sau ficţiune?

Trebuie să rămânem atenţi şi în trezvie, însă fără tulburare, nici agitaţie. Intelectul nostru este foarte nestatornic, este uşor clătinat de duhurile rele care mereu stau la pândă. Să ştim, însă, că nu ne pot zdruncina mintea, ci doar natura noastră psihobiologică. Să fim prudenţi căci, dacă nu cultivăm trezvia, viclenia diabolică se va uni cu mintea noastră.

Demonul nu poate suferi cugetul omului aplecat spre contemplație

Dacă sufletul priveghează către Domnul, va recunoaște degrab în felurite chipuri răutatea și felurimea prea relei lor închipuiri. Căci demonul nu poate suferi cugetul monahului aplecat spre multă cercetare.

Dacă demonii apar precum îngerii, cum poate cineva să distingă adevărul?

Părinții Bisericii dau sfaturi în cuvinte esențiale. De exemplu, ei spun să nu te încrezi dacă îți apare cineva ca un înger de lumină.

Pagini