diavol

Și celor care stăteau în umbra și latura morții lumina le-a răsărit (Matei 4, 16)

Domnul nu Se dă ispitit. Inspiră teamă diavolului. Care pare că înțelege că nu e dinaintea unei prăzi ușoare. O va simți la maximum la momentul Golgotei când, crezând că înghite om, înghite Dumnezeu-Omul care îi este morții și iadului moarte. Înspre lecția aceea de pătimire suntem chemați să privim în zilele acestea. Ce sens ar fi avut Nașterea, Tăierea împrejur ori Botezul la Iordanul pocăinței, de nu s-ar fi împlinit desăvârșit în Înviere? Dar viețile noastre? Ce sens au dacă nu se împlinesc în Înviere, în așezare de-a dreapta Tatălui, acolo unde Hristos Domnul reașază veșnicia noastră?

Până când vei avea egoism în suflet, nu vei putea câștiga rugăciunea inimii

Prima dată să scoatem din inima și cugetul nostru ideea că suntem cineva, egoismul. Și după ce-l scoatem din noi, să ne socotim înaintea lui Dumnezeu cel mai păcătos om de pe pământ. Atunci să știi că o să ai mari ajutoare și mari progrese.

Diavolul nu-i scapă din ochi pe cei drepți la inimă

Mintea celui care se îndeletnicește cu trezvia este ca paznicul în gardă sau ca straja veghetoare în interiorul Ierusalimului. De la înălțimea contemplării dumnezeiești unde stă, vede cu privire clară puterile potrivnice care-l înconjoară și care-i războiesc sufletul.

Sfânta Melania ‒ un chip al blândeții și al smereniei

Melania a ajuns la o stare de blândețe și de seninătate atât de mare, încât dacă vreodată, cum se întâmplă adeseori, vreo monahie care o supărase, îi cerea iertare, sfânta îi răspundea: Domnul știe bine că sunt nevrednică, nu aș crede că sunt bună nici în comparație cu o mireancă. Cred totuși că în ziua judecății nu mă va învinui vrăjmașul că am adormit vreodată având vreo răutate față de cineva. 

„Adevărata odihnă nu poate veni decât de la Dumnezeul Care Se odihnește în Liturghie”

În supra-saturarea aceasta de bunuri, am ascuns Bise­rica după garsonieră, casă, mașină, carieră, bani, afaceri, împrăștieri, grătare, mititei, toate celelalte. Abia undeva, așa, departe în zare – îi faci cu mâna din când în când –, Biserica! Și toate astea când, de fapt, adevărata odihnă nu poate veni decât de la Dumnezeul Care Se odihnește în Liturghie.

Mare este puterea gândului bun!

Încercați, pe cât puteți, să plantați gânduri bune mai înainte de a apuca diavolul să vă planteze el gândurile cele rele, astfel încât inima să vi se facă grădină de flori, iar rugăciunea să vă fie însoțită de mireasma duhovnicească a inimii voastre.

Cum a biruit un monah demonul akediei

Atunci când mă ajută harul, uit că stau în picioare. Iar harul nu-l păstrează Dumnezeu numai pentru El, ci îl dă tuturor celor care au bunăvoință.

Gândurile de hulă se nasc din osândirea altora și din mânie

Ascultă, fiule, i-a zis cuviosul, și poate te vei mângâia. Vezi marea, când se pornește furtună se ridică valuri înfricoșate care se sparg de stâncile de pe țărm. Oare stâncile nu suferă nimic de mânia valurilor? Deloc! Valurile se lovesc de ele și se întorc iarăși în mare. La fel se întâmplă și cu gândurile de hulă.

Prin osteneală și ajutor de la Dumnezeu ne izbăvim de slava deșartă

Duhul slavei deșarte este foarte viclean și trebuie mare osteneală din partea robilor lui Dumnezeu ca să se izbăvească de el. Pentru că face pe omul virtuos să se laude pe sine.

Când omul merge la biserică, pașii lui sunt numărați de îngeri

Nu a întârziat Milostivul Dumnezeu să-i descopere lui iarăși că de fiecare dată când un om se duce la Biserică să se roage, fie ziua sau noaptea, pașii lui sunt numărați de sfinții îngeri, pentru a fi răsplătiți cu plată cerească în ziua Judecății. Ba încă și cum îngerii păzitori ai bisericilor îi însemnează pe cei care intră înlăuntru, și în fiecare seară transmit puterilor cerești care înconjoară Cerescul Jertfelnic.

Pagini