diavol

Un bătrân se spovedește cu pocăință, după ce a fost rușinat de duhurile necurate

Atunci arhiereul a oprit procesiunea, l‑a primit cu dragoste pe bătrânul Teodor şi a chemat un duhovnic ca să‑l spovedească deosebi în biserica cea mică, în timp ce procesiunea şi‑a continuat cursul. După aceea demonizaţii nu mai puteau să‑i spună nimic, fiindcă păcatele i se şterseseră prin mărturisirea cea bună.

Sufletul păcătos de milă are nevoie, nu de judecată

Şi pentru ce, frate, să urăşti pe păcătos? Oare pentru că, după a ta părere, nu este drept? Dar unde este dreptatea ta, dacă nu ai dragostea? De ce n-ai plâns mai bine pentru el? Ba, tu l-ai şi gonit!

Convorbire cu un diavol

Încetează odată sălbaticule de a mai tulbura făptura lui Dumnezeu! Ce câştig ai tu, ticălosule, dacă pierzi, ceea ce să nu fie, sufletul lui?

Când buzele vorbesc de bine, iar inima taie și spânzură

„Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi”; „cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau” (Psalmii 54, 24; 61, 4), ne spune Prorocul David despre buzele viclene care pot rătăci sufletul nostru.

Rugăciunile sfinţilor mai ţin echilibrul lumii

Aşa cum negura domneşte noaptea şi este biruită prin câte una sau mai multe făclii aprinse, tot astfel rugăciunile sfinţilor şi înşişi sfinţii existenţi pe pământ sunt nişte făclii în timpul nopţii, cu care te poţi călăuzi pentru a merge mai departe. Neexistând nicio făclie, toată noaptea va fi a stăpânitorului întunericului, adică a diavolului.

Dumnezeu i-a dat omului posibilitatea de a deveni sfânt

Toţi acei oameni de la facerea lumii până astăzi, care au fost conştienţi de faptul acesta au luptat din răsputeri pentru o cât mai înaltă purificare trupească şi sufletească, găsindu-și model în Dumnezeu, în lumea spirituală şi au ajuns la stadiul de sfinţenie, de nepământesc, cu toate că erau pământeni.

De câte ori te afli în Biserică, iată că te afli deja în rai!

Atunci când un om nu este cu Dumnezeu, el este întotdeauna o jucărie a diavolului, iar diavolul se joacă cu el: într-o clipă el îi umple sufletul cu gânduri necurate, într-altă clipă el îi aprinde limba de blesteme, altă dată îl face să defăimeze, să calomnieze, să fure, să desfrâneze sau îl îndeamnă spre orice altă faptă rea. Şi continuă în acest chip până când omul îşi aminteşte de Dumnezeu, îşi află scăparea în Biserica lui Dumnezeu şi se închină dinaintea lui Dumnezeu.

Mândriei îi stă împotrivă frângerea inimii

Nevoitorul mândru sea­mănă cu un măr care pe dinafară străluceşte de frumuseţe, dar este putred pe dinăuntru. Diavolul nu are nevoie să-l ispitească pe cel mândru, fiindcă acesta s-a făcut vrăjmaş şi potrivnic sieşi.

Mândria manipulează prin vorbe mari şi multe

Mândria este mânioasă, invidioasă; nu vrea ca cineva să fie deopotrivă cu ea şi cu atât mai mult mai presus de ea.

Ieromonahul Varnava Lasconi – grădinar și duhovnic cu darul izgonirii duhurilor necurate

Odată, vrăjmaşul i s-a arătat în chip văzut şi, apucându-l de haină, l-a aruncat în prăpastie. Dar mâna Domnului l-a scăpat prin minune că, agăţându-i-se rasa într-o creangă, s-a izbăvit de moarte.

Pagini