Ce este mai plăcut lui Dumnezeu şi mai propriu sufletului decât rugăciunea? Dar fără participarea Duhului, nici însuşi Pavel, deşi a fost răpit până la al treilea cer şi nu numai că a ajuns până la rai, dar a şi intrat în el în chip mai presus de fire, totuşi nici el nu ar ști să se roage cum trebuie. Căci spune: „Noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul se roagă pentru noi, nu din afara noastră, ci dinlăuntru, căci zice: „cu suspine negrăite"; De aceea zice în altă parte „A trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva Părinte!".

(Sfântul Calist Angelicoudes, Trei tratate isihaste, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 135)