După pierderea soției și a celor trei copii, Ighinas, locuitor al satului Nyamahana, bunicul din fotografii, a ținut pe lângă el pe unul dintre nepoți, Ighinas și el, care avea doar un an. 

Cu grijă și durere l-a îngrijit, iar acum acesta este în clasa a III-a. 

Încet, încet, casa lor s-a dărâmat iar ei, cei doi Ighinas, au rămas doar cu un fel de țarc construit din nuiele și acoperit cu paie. Acolo dormeau, acolo făceau focul pentru a găti puțina mămăligă de fiecare zi.  

Dormeau pe  jos, pe un așternut din saci de rafie și câteva haine vechi, neavând nici măcar o pătură veche să se adăpostească de vântul rece al nopții. 

În perioada aceasta a anului, nopțile sunt reci, uneori ajungând la doar 10-12 grade, iar vântul bate puternic.

Aşa i-am găsit când am mers la şcoala primară din Ipwasi și ne-am hotărât să le facem o vizită.
Știam că sunt săraci, majoritatea sunt, dar nu ne gândeam că poate fi chiar așa! 

Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu și bunătatea dumneavoastră, au o mică casuță din cărămidă cu două camere. Când au văzut că punem în una dintre camere pat, saltea, pături, au rămas încremeniți. 

Bunicul nu a dormit niciodată pe un pat! 

A inceput imediat să-și dojenească nepotul: să nu cumva să intri în casa asta fără să te speli și să porți haine curate!

Priveau la căsuță ca la ceva sfânt! 

Este minunea din viața lor!