„O copie a Icoanei Maicii Domnului Eleovrytissa (Izvorâtoarea de ulei) de la Muntele Athos va fi adusă în biserica noastră cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop Calinic și prin bunăvoința părintelui stareț Efrem al Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped și a unei familii distinse, care dorește să-și păstreze anonimatul. Pe 7 mai 2021, va avea loc sfințirea icoanei Eleovrytissa, precum și a celor două clopote noi, slujbă oficiată de un sobor de preoți, în frunte cu Preasfințitul Părinte Episcop Damaschin Dorneanul, la Catedrala Sfânta Treime din Vatra Dornei, când credincioșii îi vor putea aduce cântare de laudă și de mulțumire Maicii lui Dumnezeu. Considerăm acest eveniment istoric o binecuvântare peste plaiurile Bucovinei”, a transmis părintele Emanuel Valică.

Care este istoria acestei icoane?

Icoana Maicii Domnului Eleovrytissa (Izvorâtoarea de ulei) de la Mănăstirea Vatoped datează din secolul al XIV-lea și este amplasată în chelăria Mănăstirii Vatoped. De aici este adusă în katholikon în Vinerea din Săptămâna Luminată, ziua prăznuirii sale.

Tradiția amintește de următoarea minune: Într-o vreme în care în mănăstire se împuținase uleiul, Cuviosul Ghenadie, chelarul mănăstirii, începuse să-l economisească, rânduindu-l doar pentru întrebuințarea sa la candelele bisericii. Bucătarul s-a plâns, însă, de aceasta egumenului, care i-a poruncit chelarului să împartă cu generozitate uleiul pentru folosul întregii obști, avându-și nădejdea în purtarea de grijă a Stăpânei Născătoarei de Dumnezeu. Când, într-una din zile, a intrat în chelărie, Cuviosul Ghenadie a văzut uleiul prelingându-se din vasul mai înainte golit, încât ajunsese să curgă până la ușa încăperii. De atunci, icoana răspândește o mireasmă deosebită.

Icoana originală este de mici dimensiuni: 28 centimetri înălțime și 22 centimetri lățime. Un dreptcredincios mirean, având evlavie la această icoană, a ferecat-o cu o îmbrăcăminte din argint, astfel că icoana pare mai mare decât este de fapt. Spre aducere aminte de minunea cu uleiul, deasupra icoanei stă scris: „Înmulțirea uleiului”.

Pentru că icoană a rămas în magazia mănăstirii, ea a fost numită și „Dohiarissa”, adică „cea din chelărie”.