Cu toţii avem în minte fotografia copilului sirian decedat pe malul Mediteranei. Ori copilul sirian scos dintre dărâmături care, pe masa de operaţie, când doctorii încercau imposibilul, printre sânge şi lacrimi, a strigat cu ultimele puteri: O să-I spun totul lui Dumnezeu!

Clișee sau nu, copilăria creştină în ţările Orientului este departe de închipuirea pe care o avem noi despre vremea în care bucuria şi lipsa greutăţilor, inocența şi puritatea sunt la ele acasă.

Copiii creştini sunt principalele ţinte în Siria, Irak şi Egipt. Ne amintim de satul sirian Kobani, din apropierea graniței cu Turcia, acolo unde peste o sută de copii au fost răpiţi  şi ținuți ostatici în satul Manbij, în anul 2015. După sursele prezentate de Al Jazeera.com, copiii erau folosiți la munci fizice, dar și în scopul de a deveni scuturi umane în viitoarele atacuri inițiate de Califatul Islamic.

Organizațiile mondiale de protecţie a copiilor au raportat numeroase cazuri de copii „decapitaţi şi mutilaţi în luptele dintre creştini şi musulmani”. Cifra dată de UNICEF şi de către Agenţia ONU pentru copiii din ţările Orientului se apropie de 400.000 – victime cu vârsta cuprinsă între două luni şi 16 ani.

Cea mai recentă ştire prezentată pe această temă aparţine agenţiei de presă BBC Midle East. În doar câteva zile de confruntări care au avut loc în oraşul Alep, aproximativ o sută de copii din familiile creştine au fost daţi dispăruţi, multora fiindu-le găsite corpurile fără de viaţă. Toate acestea, într-o lume care garantează prin legi şi constituţii internaționale dreptul la fericire şi la zâmbet al tuturor copiilor!