La evenimentul academic au luat parte profesori ai Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Dumitru Stăniloae” din Iași, cadre didactice, rude și prieteni ai candidatului la titlul de Doctor în Teologie. Comisia științifică a fost formată din pr. prof univ. dr. Ion Vicovan – președinte, pr. prof. univ. dr. Gheorghe Popa – îndrumător, prof. univ. dr. Ștefan Afloroaei de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pr. prof. univ. dr. Vasile Răducă de la Universitatea din București și pr. prof. univ. dr. Ștefan Iloaie de la Universitatea „Babeş Bolyai” Cluj-Napoca – referenți.

Obiectivul general al tezei a fost acela de a descifra un cadru de dialog între teologia creștină – plecând de la opera Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae – și o seamă de reflecții filosofice contemporane cu privire la problema sensului vieții.

Noutatea cercetării constă în faptul că inițiază acoperirea hiatus-ului existent între reflecția teologică și cea filosofică contemporană pe tema sensului vieții. Noutatea aceasta se reflectă în receptarea teologică a unei literaturi filosofice considerabile care abordează în contemporaneitate problema sensului vieții.

În raport cu obiectivul propus s-a putut concluziona că reflecția filosofică și cea teologică rămân două drumuri de cunoaștere și de înțelegerea a problemei sensului vieții, care uneori se intersectează, merg împreună – una făcând loc celeilalte și invers – iar  alteori se despart având destinații diferite.

Cuiva îi poate părea absurdă intenția mea de a scrie o lucrare în domeniul teologic despre sensul vieții. Ce s-ar mai putea spune nou peste adevărul revelat că sensul vieții este Viața, că Viața este Hristos și că El este, de fapt, Viața, Sensul, Lumina vieții noastre, iar experiența sensului vieții ține de comuniunea vieții omului cu Cel ce este Viața? Dar scopul tezei nu a fost acela de a descoperi un alt sensul vieții al vieții decât cel revelat. Proiectul de față s-a vrut a fi mai mult o problematizare a acestei teme, iar dialogul purtat cu reflecțiile filosofice recente cu privire la sensul vieții a favorizat din plin acest lucru. Cred că pentru a asuma existențial un anumit adevăr de credință este nevoie de o înaintare personală în înțelegerea lui, desigur atât cât este cu putință. Pentru aceasta avem nevoie de a problematiza acel adevăr, cu toate că la finalul întregului proces adevărul rămâne neschimbat în esența lui, dar el captă o greutate de nebănuit devenind un adevăr împropriat (devine și al meu). În plus, acest proiect implică până la urmă și  o luptă cu tine însuți – dar în care Dumnezeu, dacă Îl chemi, îți vine în ajutor – te învață să-ți clarifici mai întâi ție însuți anumite aspecte, să te smerești, să îți vezi propriile limite, să nu rămâi rob propriilor cugetări și să ai la rândul tău mereu o deschidere față de alte perspective, diferite de ale tale. 

Spre finalul întâlnirii, după aprecierile și recomandările făcute de către comisia de doctorat, candidatul a depus jurământul de fidelitate față de Biserica Ortodoxă Română, primind totodată titlul de Doctor în Teologie, având calificativul Summa cum Laude.

Vizibil emoționat, prof. Ciprian Apostol le-a mulțumit celor care l-au susținut, părintelui îndrumător, comisiei prezente, familiei și tuturor celor care l-au încurajat în împlinirea acestui demers academic.

Mâine voi fi prezentate încă două teze de doctorat 

Tot în sala „Sinaxar”, începând cu ora 9.00, drd. Gheorghiță Mădălin Ceobanu va prezenta în ședință publică lucrarea Sărbătoarea Bunei-Vestiri în Teologia Ortodoxă. Elemente de istorie, rânduială și spiritualitate liturgică, iar începând cu ora 11.00, drd. Ammar Awad va susține teza Anaforaua siriacă a celor doisprezece Apostoli, mărturie a ritului antiohian vechi. Cadru istoric – text – studiu comparativ – comentariu teologic.