Oameni şi îngeri sub acelaşi cer, la Nemţişor
Îngerii coboară câteodată din înaltul cerului pe pământ. Vin şi se strâng în locurile doar de ei ştiute, unde lumina este pură şi aerul proaspăt; stau la taifas despre oameni, despre viaţă şi despre Tatăl lor, lăsându-şi aripile să se odihnească pe iarbă. Au venit odată şi la noi, în mare taină, undeva în Ţara de Sus a Moldovei. După ce s-au înălţat înapoi în Împărăţie, locul unde au poposit a devenit o poiană luminoasă, cu brazi înalţi, care poartă în aer şi astăzi şoaptele îngerilor. Mai târziu, după o vreme de nimeni ştiută, poiana a primit numele de Nemţişor. Acesta este locul pe care L-a ales Dumnezeu pentru a reuni sute de tineri din Moldova, în fiecare vară, încercând să aşeze pe pământ atmosfera de comuniune şi prietenie a cerului. Anul acesta, în poiană, tinerii l-au avut printre ei pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, „Un tânăr printre tineri“, ce a ales să poposească în Cetatea Sucevei acum 600 de ani, iar zilele trecute, în poiana Nemţişorului.
Joi, 23 iulie 2015, şase sute de tineri din filialele ATOR din Moldova, ajunşi la poarta Poienii, şi-au zâmbit, s-au revăzut şi s-au îmbrăţişat, au exclamat cu entuziasm descoperind chipuri cunoscute venite de peste tot. În aceeaşi zi, seara, toţi participanţii au vizionat filmul „7 Cuvinte“, film documentar ce a prezentat viaţa părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, victimă a închisorilor comuniste. Pentru 100 de minute, am fost transportaţi într-o lume nebună, în mijlocul unui sistem totalitar, în care credinţa a fost condamnată ca o fărădelege. Şi acolo, în temniţe, au poposit îngerii, sprijinindu-i pe cei ce sufereau... În această lume, care se dorea fără Dumnezeu, s-au format personalităţi ce au devenit martiri ai neamului românesc, mărturisitori ai adevărului, care n-au cedat nici în faţa morţii. În această lume a durerii, unde până şi îngerii au plâns, oamenii, poate mai mult ca niciodată, au devenit îngeri.
Faptul că Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava poate deveni un model pentru tinerii de pretutindeni am aflat a doua zi, în cadrul conferinţei arhid. prof. dr. Vasile Demciuc, care ne-a povestit că sfinţenia nu ţine cont de vârstă, de timp şi nici de împrejurări, ci de curăţia sufletească a omului şi de curajul lui. Sfântul Ioan nu trecuse de 30 de ani când a fost martirizat. Plecând de la cuvântul conferenţiarului, am discutat pe grupe despre viaţa sfântului martir şi ne-am întrebat: ce a avut el şi noi nu avem? Un tânăr la fel ca noi, care a reuşit să-şi mărturisească credinţa fără compromisuri. De unde curajul lui? Ce trebuie să facem pentru a fi asemenea lui?
Spre seară, invitatul nostru special, pr. prof. dr. Constantin Coman, venit în mijlocul nostru, ne-a vorbit şi el despre mărturisire şi despre conştiinţa de sine. Ne-a privit cu blândeţe, cum stăteam cu urechile ciulite la cuvintele sale şi ne-a spus că avem toate soluţiile la toate problemele înăuntrul nostru. Dacă suntem noi înşine sinceri, şi nu mergem cu valul lumii, vom reuşi să ne găsim un rost al nostru în viaţă şi să trăim frumos aceşti ani pe pământ.
Fiecare zi în Poiană a fost o întâlnire cu îngerii. Începeam cu Sfânta Liturghie cântată în mijlocul poienii, timp în care tot zbuciumul nostru tineresc se topea în rugăciune şi deveneam mai senini, ajungeam, cumva, mai aproape de cer. Sâmbătă, Înaltpreasfinţitul Teofan, împreună cu un sobor de preoţi, a oficiat slujba în straie de sărbătoare. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei ne-a spus câteva cuvinte despre cât este de important să trăim tinereţea noastră în sânul Bisericii, cu bucurie.
Să te îndragosteşti de Dumnezeu este cea mai mare dintre toate poveştile de iubire. Să-L cauţi pe Dumnezeu este cea mai mare aventură. Să-L găseşti pe Dumnezeu este cea mai mare realizare umană.
Fericitul Augustin
Poate cele mai interesante şi mai profunde clipe din tabără au fost acelea trăite în cadrul atelierului „Întreabă preotul“, în care am încercat să pătrundem dincolo de ambalajul lumii, în centrul sufletului nostru. Cine este Dumnezeu? Ce facem noi cu toată energia tinereţii? Putem noi schimba ceva cu adevărat? Cert este că doar descoperindu-L pe Hristos în mod personal, vom reuşi să găsim propriile răspunsuri la căutările noastre. Ziua s-a încheiat cu un program artistic pregătit de fiecare filială, presărat cu muzică, teatru şi încheiat cu un foc de tabără sub stele. Ce lucruri minunate pot face oamenii împreună, atunci când sunt uniţi în acelaşi duh!
A VI-a ediţie a Adunării Tinerilor Ortodocşi din Moldova s-a încheiat duminică, după ce am asistat cu toţii la un moment deosebit: Sfânta Liturghie unită cu Taina Cununiei. În timpul cântării „Isaia dănţuieşte“, când mirii, ATOReni şi ei, aveau feţele scăldate în lumină, am simţit că s-au coborât din cer câţiva îngeri, chemaţi, parcă, de un dor de frumos şi de oameni. Poate că au crezut, văzând marea de tineri bucuroşi, îmbrăcaţi în ii tradiţionale şi cântând la strană, că cerul s-a mutat, pentru câteva clipe, pe pământ. În câteva zile împreună, în mijlocul naturii, departe de lumea dezlănţuită şi de tehnologia modernă, am redescoperit bucuria simplă, izvorâtă din prietenie şi din convorbiri de suflet. În mijlocul marii familii ce s-a conturat în tabără, am simţit că noi, tinerii de astăzi, putem crea o viaţă frumoasă, în care să trăim cu mulţumire şi cu folos, cu Hristos. Poate că îngerii, văzând atâţia tineri în poiană, se veselesc în ceruri că rugile lor au fost ascultate, iar cu timpul, poate că vor reveni aici, în mijlocul nostru, şi ne vor şopti acele răspunsuri împărtăşite între ei acum mult, mult timp. (Teodora Drişcu - ATOR Iaşi)
