Să nu vă întristaţi, pentru că îndurăm toate acestea pentru Domnul care ne-a iubit - după cum zice Apostolul. Oricât ar fi de mare osteneala, s-o îndurăm cu veselie; pentru că din această osteneală răsare pentru noi bucuria veşnică şi desfătarea fără de sfârşit. Să ne sârguim mai cu deadinsul, să ne îndemnăm unul pe altul la mai mari nevoinţe şi să ne silim la această povară mucenicească a obştei. Să nu ne temem de nimic şi să nu ne întoarcem înapoi, ca să ne pierdem şi trupeşte şi sufleteşte, ca acela care, ieşind din iezer, a intrat în baie şi a pierdut cununa, de care s-au învrednicit ceilalţi treizeci şi nouă. 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 27)