La finalul ceremoniei religioase speciale de deshumare, după ce oasele marelui duhovnic român au fost scoase din mormânt, curățate de pământ și așezate cu evlavie la loc de cinste, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a rostit un cuvânt de evocare în care a prezentat nevoința părintelui Petroniu Tănase:

El era primul la rugăciune, nelipsit. Astăzi, când au fost scoase osemintele picioarelor, ne-am gândit cât de ostenite sunt acestea, pentru că părintele Petroniu niciodată nu stătea așezat în strană în timpul îndelungatelor slujbe și privegheri. Avea o voce care te chema la rugăciune interioară adâncă, la evlavie. I-a primit pe pelerini în condițiile grele de atunci cu multă dragoste și sunt convins că mii, poate zeci de mii de români păstrează în casele lor binecuvântări de la părintele Petroniu, care și-a asumat osteneala de a răspunde prin scrisori tuturor celor care i-au trimis pomelnice, tuturor celor care i-au cerut sfaturi, tuturor celor care au jertfit un bănuț pentru bunul mers al lucrurilor de aici. Avea un scris de o frumusețe ireproșabilă, cu o caligrafie pe care a păstrat-o până la adânci bătrâneți. Acum, când suntem în jurul cinstitelor sale oseminte, să ne închipuim să suntem în locul Sfântului Apostol Timotei care atunci când a primit cea de-a doua scrisoare de la învățătorul său, Sfântul Pavel, a citit cuvintele acestuia: «Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a pregătit cununa dreptății pe care Domnul mi-o va da în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, și nu numai mie, ci tuturor celor care au iubit arătarea Lui». Aceste cuvinte i se potrivesc în chip minunat părintelui Petroniu, care rămâne o pildă pentru toți cei care l-au cunoscut, mai ales pentru părinții acestui schit care s-au bucurat de îndrumarea lui duhovnicească și, mai ales, de pilda luminoasă de dascăl al rugăciunii, al smereniei, al pocăinței, al evlaviei și al iubirii de țară, pentru că niciodată nu a uitat locurile în care s-a născut, s-a format ca monah, ca intelectual, ca teolog.

De asemenea, ierarhul a subliniat importanța acestui eveniment, subliniind faptul că, datorită vieții sale curate de nevoință, Patriarhia Română l-a propus pe părintele Petroniu Tănase spre canonizare, ca un exemplu luminos pentru toți iubitorii rugăciunii:

Astăzi, când stăm în jurul cinstitului său cap, ne aducem aminte iarăși de Apostolul neamurilor care a spus: «Luați aminte la mai-marii voștri care v-au vorbit cuvântul lui Dumnezeu. Priviți cu mare luare aminte la modul în care și-au încheiat viața și urmați-le credința». Mesajul pe care în această zi, atât de importantă pentru noi, ni-l transmite părintele Petroniu Prodromitul este acesta de a urma pilda învățătorilor noștri care ne-au fost lumină și care, așa cum a făcut-o dânsul, a convins generații întregi că este cu adevărat o lumină în sfeșnic pusă să lumineze tuturor. Prin inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ca Patriarhia Ecumenică să-l treacă pe părintele Petroniu în rândul sfinților cuvioși, se pune această lumină a vieții lui în sfeșnicul calendarului, al sinaxarului, ca să lumineze tuturor creștinilor care vor participa la slujbele de cinstire pe care Biserica le va rândui.

Părintele Petroniu Tănase s-a născut în anul 1914. A intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Neamț, nevoindu-se apoi la Mănăstirea Antim din București. În anul 1978 a ajuns în Muntele Athos, fiind numit conducător al Schitului Prodromu din 1984 până la începutul anului 2011, când s-a retras din această ascultare din cauza stării de sănătate. S-a mutat la veșnicele lăcașuri la 22 februarie 2011, fiind înmormântat două zile mai târziu.

Atât părintele Petroniu Tănase de la Prodromu, cât și părintele Dionisie Ignat de la Chilia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” - Colciu, ale cărui oseminte au fost deshumate la 17 noiembrie 2022, au fost propuși spre canonizare Patriarhiei Ecumenice.

Sursa: ziarullumina.ro