Dade (Chitiul de astăzi) era regiunea comercială a Ciprului. În apropiere se găsea Mănăstirea lui Filoxen.

În această mănăstire trăia în sec. al VI-lea un călugăr, bătrânul Isidor care plângea continuu în hohote. Cine se apropia de el şi încerca să-l mai calmeze primea următorul răspuns:

„ - Sunt foarte păcătos. Nu a existat altul ca mine de la Adam până astăzi. Şi să nu credeţi că exagerez. Nu am găsit la nici un om păcat ca acesta pe care  l-am făcut eu!”.

Şi după aceea povestea istoria lui:

„Când eram în lume, aveam nevastă creştină şi cu frică de Dumnezeu, în timp ce eu făceam parte din erezia lui Sevir. Într-o zi am aflat că nevasta mea s-a dus să se împărtăşească la biserica de lângă noi. Am alergat să o împiedic, însă am găsit-o împărtăşită deja şi întorcându-se acasă. Imediat am luat-o de gât şi am forţat-o să verse Sfânta Împărtăşanie, pe care am luat-o şi am aruncat-o pe fereastră. Am văzut atunci un porumbel care a coborât şi a luat Sfânta Împărtăşanie.

După două zile s-a arătat în faţa mea un negru cu un turban şi-mi spune:

- Eu şi tu am fost condamnaţi la aceeaşi pedeapsă.

- Cine eşti tu? l-am întrebat.

- Eu, îmi răspunde, sunt acela care a lovit în obraz pe Domnul nostru Iisus Hristos în timpul patimilor Lui.

Şi imediat s-a făcut nevăzut.

Pentru aceasta deci, a sfârşit monahul, nu pot să-mi opresc lacrimile.”

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, pp. 55-56)